La adresa www.lupicageorge.eu se găseşte blogul meu personal, e o parcelă mică de pământ digital pe planeta care este Internetul, dar faptul că este a mea o face specială.

Astfel, uneori mă întristează puţin să văd statisticile relativ anemice şi numărul de comentarii aproape infim dar ştiu că în sinea mea, cam asta e scopul lui.

E un mic loc unde mă plâng eu puţin, prietenii mă încurajeaza sau râd alături de mine şi nu pot să aplic destul de multe din cunoştiinţele mele despre fenomenul de blogging care ar aduce ceva mai mult success pe aici.

Blogging fail

Că e un blog personal, că e al unei persoane anonime, că e folosită o temă nu foarte primitoare şi că tot conţinutul nu e din cel accesibil oricărei vârste sunt probleme uşor de rezolvat.

Pe bune, la fel ca lenea mea de a scrie. Nu sunt mai leneş ca majoritatea oamenilor dar am o problemă mai mare de rezolvat înainte să pot scrie cu adevărat frecvent şi nelimitat.

Am o nevoie să fiu plăcut de lume, nu de toată, dar de persoanele importante mie şi ca rezultat nu pot să ostracizez lumea să vă dau “Lupică George dezlănţuit”.

Regret mai mult ca voi cred, dar asta e situaţia şi nu se va schimba curând aici, însă cine ştie pe ce alte bloguri o să mă mai auziţi

P.S. Dacă vă întrebaţi ce e cu poza, am căutat pe google o imagine pentru “blogging fail” din categoria “mari” şi am găsit-o pe blog-ul lui Ginake.

Deşi nu e vizibil la prima vedere în ultima vreme am investit mult timp în partea nevăzută a b(âr)logului şi sper să termin cât de curând cu asta.

În principiu, în vreo 2-3 zile sper ca totul să fie ok în ce priveşte partea tehnică şi apoi să pot să mă ocup de partea cea mai importantă; de conţinut.

Conţinutul e problematic pentru mine, nu atât din lipsa ideilor sau chefului cât din lipsa capacităţii mele de a fi constant cu postările. Va trebui să vedem cum iese asta până la urmă.

În altă ordine de idei, încă mai caut un plugin SEO car să fie bun, funcţional şi inteligibil de către mine.

Ce-ar mai fi de zis, nimic special, doar că în ultimele zile starea mea de sănătate e atât de bună că bătrânii de 105 ani par vioi pe lângă mine.

Aseară (azi dimineaţă) am avut o idee destul de reuşită zic eu, aşa că am s-o pun în aplicare.

Ideea de bază e destul de simplă, în loc să mă complic cu mai multe bloguri cum vroiam iniţial am să fac tot ce pot să fiu cât mai bun la a avea grijă de ăsta.

Eu unu mi-am făcut primul blog pentru mine şi pe al doilea l-am făcut cu acelaşi motiv cu care mulţi îşi iau maşină, să atrag fete.

Primul meu blog a fost pe blogspot dar m-am lăsat de sportul ăsta pentru că urma să fiu cam incisiv în a-mi scrie cartea online. Nu sunt eu foarte sociabil ca persoană da parcă să n-ai chiar pe nimeni nu-mi surâdea.

Al doilea blog a fost pe wordpress, pe el m-am distrat destul de mult, toată treaba luând sfârşit atuci când mi-am zis că se poate mai bine.

Eu unu consider că wordpress e o platformă de blogging genială (şi nu sunt sigur) dar au stricat-o de tot în a o oferi gratuit.

Planul meu original includea o revenire pe-acolo dar m-am lecuit rapid. Nu ştiu sincer ce e în mintea lor, dar printre ideile de bază o să vrei o temă mai şmecheră pe care s-o poţi modifica prin CSS va trebui să dai 15$ pe an iar apoi îţi iei o temă premium cu alţi 40$.

Wordpress Logo

Pentru unii preţul ăsta nu e foarte piperat însă există ceva probleme, un host privat care include domeniu gratuit te costă 15$ dolari pe ani dacă nu mai puţin şi majoritatea temelor online costă vreo 30$.

Pe lângă faptul că de multe ori ieşi mai ieftin decât pe privat, tema aia de 30$ îţi va acorda libertate totală în alegere şi nu va fi una din 20-30 autorizate de ei.

Şi apoi vin restul beneficiilor wordpress-ului privat, lucruri ca plugin-uri la alegere, javascript şi aşa mai departe.

M-am enervat şi ulterior am şters acel blog. Enervarea mea a durat câteva zile şi măsura ar fi destul de radicală dar am considerat-o şi o consider justificată.

Acum rămân cu o simplă ambiţie de a mă apuca de blogging aici şi nu fi genul de om care pur şi simplu “are” blog.

Diferenţa e că spre deosebire de Obama, am de gând să şi fac ceva pe aici.

Deşi blogging-ul la nivel personal scade dramatic in vizualizări în cazul meu. Asta se va schimba în curând.

Motivul principal e că…

Eh, ce-ar fi să înceraţi să ghiciţi

Am intrat în ultimele două într-o situație a documentării peste normă din trei motive.

Primul ar fi, în curând îmi va trebui un nou desktop. Cum e ceva de care mă lipesc câțiva ani buni, consider că e normal să caști ochii bine la ce se întâmplă.

A doua situație ar fi că cineva apropiat se pregătește de-o achiziție nouă în domeniul auto. Moartea mea, cum ar zice unii, deci mi-am băgat coada și pe acolo.

La a treia situație cred că fac cam overkill timpul petrecut la lecturi da chiar și așa mi se pare că merită. E vorba de un viitor proiect în care am să mă implic și vreau să fie treaba făcută excelent.

Dacă se poate ar fi ok și mai bine de atât.

Tu în medie cât petreci cu documentarea? Cât de importantă o consideri pe ansamblu?