Mintea mea oricum bolnavă, combinată cu oboseala şi monotonia mersului cu trenul s-a văzut nevoită să conceapă o modalitate de a se amuza singură.

Printre ideile apărute a fost ceva legat de siguranţă, prevenire şi legi care apar ca urmare a unor incidente mai mult sau mai puţin periculoase.

Un prim exemplu de genul ăsta ar fi cum în urma testelor efectuate pe drumuri publice al unui anume producător auto care şi-a dus maşina până la 290 km/h s-a ajuns la limita de 110 km/h in Marea Britanie.

Un exemplu mai recent şi mult mai dureros e securitatea la aeroporturi. Cam toate verificările de acolo se fac drept urmare a unor incidente la care infractorii au găsit portiţe.
Citeşte în continuare

Incep sa scriu la 3:25 articolul asta. Peste cam jumatate de ora “ma trezesc” si ma asteapta o zi (de fapt un sfarsit de saptamana) fara ragaz aproape.

Ma bucura clipele cand am un program deloc permisiv. Astfel imi anulez ocaziile de a ma gandi la ce ma face nefericit, ocaziile ca astea de acum.

Cred ca singura cheie catre rezolvare e sa admit ca intr-o oarecare masura n-o sa fiu niciodata deplin multumit de mine sau de cei din jur. Drept urmare probabil nici fericit.

Nu sunt normal, nu am sa fiu prea curand dar incepand din seara asta, ma doare mai putin. Stresul generat de toata distractia asta nu va mai fi acelasi. Sper.

Si cum tot e normal si logic articolul asta, simt nevoia sa arunc inca o data gandul asta afara. In eventualitatea in care vreo progenitura imi va purta genele, nu vreau sa fiu in sala cand il plezneste medicul.

Prefer sa astept pe hol ca pe vremuri.

Pentru început, subliniez următoarele:

• îmi place munca mea;
• îmi plac maşinile;
• îmi plac femeile.

Din nefericire, toate astea trei nu se împacă foarte des. Cred că e din cauză că n-am ajuns la un nivel suficient de ridicat încât să contez pe scenele astea dar azi am dat de o fază foarte tare la intersecţia ăstora trei.

2012 BMW M5

Cât mă uitam ce mai e nou prin domeniu am găsit un articol realizat pe baza unui studiu care nu-l pot considera altfel decât interesant.

Un studiu efectuat de ceva cercetători de prin Texas a venit cu un rezultat critic. Femeile sunt mai interesate de bărbaţii care conduc maşini scumpe.

Penal, plictisitor şi arhicunoscut. Rezultatul e inutil dar e acolo un detaliu mişto la toată afacerea asta.
Citeşte în continuare

Am probleme, multe, variate şi, după cum spunea “un cititor” grave.

Cu toate astea ce mă preocupă acum este modul în care interacţionez şi dau importanţă viselor mele.

Prin vise nu mă refer la vreau maşina aia, vreau gagica ailaltă şi alte asemenea. Prin vise mă refer la ce “trăieşti” în fiecare seara din momentul în care închizi ochii până vine dimineaţa şi-ţi revii într-o viaţă mai limitată.

Consider foarte importante visele astea şi le iau ceva cam tare în serios, drept urmare, am luat nişte decizii cam mai mult sau mai puţin inspirate pe seama lor.

Vise (Click pentru sursa imaginii)

Azi însă m-am trezit pe seama unui coşmar din genul absolut pentru mine, se întâmpla ceva oribil cuiva apropiat şi eu oricât luptam să opresc respectivul lucru nu reuşeam.

În mod normal ar trebui să te trezeşti, să fii un pic buimac după care să-ţi vezi liniştit de treaba ta din ziua respectivă.

Eu nu prea pot face asta. Cred că-mi respect subconştientul prea mult pentru ce merită. Asta face parte din lista aia plăcută de probleme ale mele şi totodată, e motivul pentru care sunt treaz la ora asta.

Întrebarea originală rămâne, ce importanţa au visele? Pentru voi, pentru mine cel puţin cred că s-a lămurit.

Având în vedere că scriu destul de mult în ultima vreme, și având în vedere că-mi place tot mai mult mi-e greu să răspund la o întrebare.

De ce mi-e mai ușor să scriu pentru alții?

Mă încadrez foarte ușor în termene limită, îmi place ce fac, îmi place ce învăț dar cumva nu simt că am în mine motivația aia de a face aceleași lucruri sau poate lucruri diferite sub patronaj propriu.

Mă cam chinuie treaba asta în ultima vreme și nu cred c-are legătură cu lipsa de idei sau cu încrederea în mine.

Până găsesc răspunsul la întrebarea asta trebuie să vă arăt ceva descoperit recent și care m-a amuzat teribil:

Nokia Kinetic

Faceți cunoștiință cu Nokia Kinetic, e un telefon mobil, de fapt e primul telefon mobil la care nu mă interesează specificațiile. O singură chestie pare interesantă și mă amuză în același timp. E vorba de modul în care telefonul reacționează când primește un apel.

După cum ilustrează și imaginea de mai sus, pe lângă reacțiile obișnuite, Nokia Kinetic are abilitatea de a se ridica dintr-o poziție orizontala până la una aproape verticală.

Doar ideea asta dă dovadă a două lucruri, după vibratorul încorporat femeile se mai aleg cu un beneficiu din lumea telefoanelor mobile și celălalt e noua semnificație a frazei “I s-a sculat și lu’ ăsta acu să sune”.