Nu mai e nimic de zis, sunt veritabil plictisit si incredibil de batran. Degeaba fac glume cu tema “stii ca esti batran cand” ca in mod tot mai evident ma regasesc in continutul lor de nu e adevarat.

Ma gandesc cum ar merge muzica si fara distorsionari la volum usor mai mic.

Ma gandesc cum e ciudat ca majoritar baietii sunt la dans; asta in ciuda unui raport echilibrat intre sexe.

Ma gandesc cum de am ajuns sa fac “live blogging” la petrecerea de an nou.

Noaptea dintre ani

Sursa foto: Stafford’s

Ma gandesc cum ma gandesc la cam multe lucruri in loc sa ma distrez.

Incep sa cred ca nu mai stiu sa ma distrez. Poate e grupul. Poate caut scuze pentru propria-mi problema.

Ramane de vazut. Din seara asta nu pot sa spun ca am plecat cu vreo revelatie si, chiar daca mai e timp, nu vad mari sperante catre alta discutie.

Poate-s pur si simplu intepat de singuratate dar cred ca e ceva mai mult. Anu’ asta am de lucru pe atatea planuri de parca am cazut de pe fata pamantului.

Mna, mai spune lumea ca nu-s crestin cand adirmatiile mele dovedesc cam cata incredere am in faptul ca Pamantul este plat.

Cred că de 15-16 ani ascult piesa asta în mod garantat de anul nou:

Mai ascult şi altele, dar niciuna n-are un efect macar in apropriere. Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis urări mie, nu grupului.

Cranberries – Dreams

Tot visând eu aşa, n-am putut să nu observ că există câteva recurenţe destul de amuzante:

1) Mereu merg la acelaşi cabinet medical/spital. Nu ştiu cum se face dar dacă am vreun vis în care tre să merg la doctor, încăperea în care are consultul e acelaşi.

Fie că aflu că sunt perfect sănătos şi poate începe the summer of George, fie că urmează să aflu că am vreo boală incurabilă şi că o ţin sub control (Wolverine aşa puţin), locaţia se repetă. Culmea, nu e singurul lucru care se repetă.

Mereu când merg la doctor, beţivu’ merge cu mine şi de fiecare dată medicul se schimbă. Nu îmi aduc aminte faţa sau semnalmentele cuiva da ştiu că beţiv râde primu’ de mine.

Ultima oară a fost interesant, mergeam la doctor degeaba şi acolo m-a atacat o balenă ucigaşă.

Tot ce am de zis în legătură cu asta e: “Seems legit”.

2) În visele mele niciodată nu am bani. Sunt cazuri în care am posesii foarte valoroase, am una din maşinile mele preferate, am gadget-urile care există numai în capul meu şi ar fi total nefezabile pe piaţă, şamd dar nu am bani.

Culori de vis

Nu sunt sigur dacă e un plus sau un minus încă dar pot să spun că n-am observat lipsa lor cu adevărat, doar am notat-o în carneţel.

3) În toate visele în care sunt invizibil, nu se întâmplă mai nimic. Tot ce pot spune e că nu aflu decât vorbe nasoale despre mine.

Peste tot pe unde mă duc fiind invizil lumea mă desenează cu stânga sau chiar cu picioarele. Eu unu cred că nu prea merit treaba asta, cu indiferenţa mă împac dar cu aşa ceva nu prea.

Totuşi, du-vă-n…

4) Un alt punct comun al viselor mele e că sunt conştient de ele. Ştiu că nu e real. În mare parte din cauză că ce se întâmplă în visele mele e scos din desenele The Mask.

Cu toate astea, îmi zic: “heh, de ce nu?” şi trăiesc momentul.

5) În visele mele ţara noastră e identică numai că e aproape pustie. Nu e trafic, nu sunt cozi la magazine, nu e îmbulzeală în mijloacele de transport în comun şi eu sunt singurul idiot de pe şosele.

Este de vis. La propriu.

Ignorând încărcătură emoţională de cuplu, sună naşpa că n-am prins o iarnă timpurie nici în decembrie d-acu. Chiar e nasol:

Evident, nu pot să fiu absolut sigur că totul este despre mine. Mereu. Aşa că am să vă spun ce vreau de la ceva persoane din viaţa mea:

Dacă tot s-a adus subiectul despre mine, n-ar fi rău să îi menţionez şi pe cei, din nefericire, mulţi din trafic”

Totuşi ţin la ţara mea. Deşi nu am avut drapelul la avatar, pe facebook sau pe oriunde altundeva, îmi place România. Cu atât mai mult mi-ar place dacă:

Eu, discret, tăcut, am totuşi o problemă de lămurit. Pentru cei care vor să-mi dea sfaturi (mai ales când nu le cer):

Poate nu în această casă, dar de multe ori vreau să mă întorc la cea specială. Cea pentru care acasă să nu fie un titlu pus “default”:

Şi ştiu că orice ar fi, asta îmi urez şi doresc mai departe:

Acum o lună, două, asta ar fi fost doar:

Motivul serios pentru asta e că vorbesc mult. Oriunde mă scapi sau vezi, cele mai mari şanse sunt că vorbesc. Rareori vorbesc de ceva util sau important, dar vorbesc.

Asta, la fel ca titlul, nu e ceva evident şi nu vrea să inducă pe cineva în eroare la a crede că femeile vorbesc mult şi degeaba.

Doar că statistic s-a dovedit că femeile vorbesc, în medie cam de trei ori mai mult pe zi decât bărbaţii, iar eu vorbesc cam mai mult comparativ şi cu ele de multe ori.

Blogul în cauză, e o oarecare deviaţie a acestui subiect.

Pe lângă asta, am unele apucături foarte feminine ascunse în mine; îmi fac griji pentru greutate, îmi bate prin spatele capului ceva legat de sentimente şi chiar de familie.

Ultimul punct în a-mi confirma faptul că sunt femeie este probabil cel mai grav lucru. Problema e că în secret, în partea întunecată a minţii mele, am o fantezie cu o lesbiană. În unele cazuri e vorba doar s-o privesc, dar nu mă pot abţine.

Sper să-mi pot scăpa mintea de astfel de impurităţi şi să devin un veritabil… Al Bundy, poate doar cu un alt loc de muncă.

Nu din cauza nivelului de trai, bazelor lor militare, prostiei predominante sau alte chestii tradiţionale cât pentru faptu’ că orice s-ar întâmpla, cineva la ei organizează nişte concursuri incredibile.

După ce prin vară pentru puţină creativitate în găsirea unui nume pentru un pachet special se dădea ca premiu, un an în folosinţa un Ford Mustang GT.

Au mai fost câteva exemple mai puţin impresionante şi acum ajungem la problema zilei. EA Games, în anticiparea lansării noului lor joc “NFS: The Run” au un concurs destul de interesant.

Te înscrii pentru un cont pe site-ul lor (nu e nevoie de achiziţie sau vreo altă cheltuială similară) şi automat eşti înscris într-o tombolă la care premiul cel mare e ceva pentru care reacţionez ca animalele lui Pavlov când aud numele.

Este vorba despre un Porsche 911 Carrera S. Nu vorbim de o machetă, de un pachet din joc, ci de o bijuterie de maşină cu aproape 400 cai la dispoziţia piciorului drept.

Ştiu, recent Microsoft (si eMag) a dat un BMW Seria 3, în trecut au dat un Porsche Cayman, 3 Fiat-uri 500 şi XTB a mai dat încă 2 Porsche-uri dar există o diferenţă critică.

Premiile lor s-au dat pentru varii activităţi consumatoare de timp (cel de la XTB cel puţin era mortal, dar oricum nici Reţeaua nu e lejereanu’), nu pentru prezenţă.

Eu oricum n-am câştigat concursuri pentru altceva decât situaţii “muncite” dar tot e dezamăgitor să ştii că n-ai nici măcar o şansă la astfel de premii.

Sau poate am eu prea mult interes în maşini, drumuri şi… chestii deprimante?

Printre ideile apărute a fost ceva legat de siguranţă, prevenire şi legi care apar ca urmare a unor incidente mai mult sau mai puţin periculoase.

Un prim exemplu de genul ăsta ar fi cum în urma testelor efectuate pe drumuri publice al unui anume producător auto care şi-a dus maşina până la 290 km/h s-a ajuns la limita de 110 km/h in Marea Britanie.

Un exemplu mai recent şi mult mai dureros e securitatea la aeroporturi. Cam toate verificările de acolo se fac drept urmare a unor incidente la care infractorii au găsit portiţe.

Drept urmare, atunci când am să cedez psihic n-am să mă duc la birou să-mi împuşc colegii, n-am să-mi dau foc în faţa vreunei clădiri publice şi nici n-am să fac pe Terminatoru’ cu membrii de partid.

În schimb, am să fac rost de cloroform, câteva batiste şi, cu răbdare, am să-mi aştept victimele în locuri care mai de care mai surprinzătoare.

Victimele vor fi persoane de sex feminin, preferabil variantele mai arătoase, iar crima va fi un pic diferită. După ce a leşinat domnişoara, la o parte hainele şi le fur chiloţii.

Prada

Pe cuvânt de cercetaş, nimic mai mult, chiar am de gând să le îmbrac la loc. După asta, un pic de supraveghere până se dezmeticesc (să nu cumva să se întâmple ceva mult mai rău decât ce fac eu) şi împrăştierea.

Scopul în a face asta, e unul simplu. Aştept să se impună apoi o lege prin care să se interzică purtarea chiloţilor de către clasa asta de victime.

Câştigul, zic eu, ar fi imediat şi evident. Nu mă aleg cu nimic dacă umblă gagicile fără chiloţi pe ele mereu, cel mult ceva momente de amuzament în zilele cu vânt.

Adevăratul câştig va ieşi din partea poliţiştilor care vor fi nevoiţi să se asigure de impunerea acestei noi legi. Ceva-mi spune că pe baza asta nu o să mai am amenzi de nici o culoare multă vreme de atunci înainte.

Ma bucura clipele cand am un program deloc permisiv. Astfel imi anulez ocaziile de a ma gandi la ce ma face nefericit, ocaziile ca astea de acum.

Cred ca singura cheie catre rezolvare e sa admit ca intr-o oarecare masura n-o sa fiu niciodata deplin multumit de mine sau de cei din jur. Drept urmare probabil nici fericit.

Nu sunt normal, nu am sa fiu prea curand dar incepand din seara asta, ma doare mai putin. Stresul generat de toata distractia asta nu va mai fi acelasi. Sper.

Si cum tot e normal si logic articolul asta, simt nevoia sa arunc inca o data gandul asta afara. In eventualitatea in care vreo progenitura imi va purta genele, nu vreau sa fiu in sala cand il plezneste medicul.

Prefer sa astept pe hol ca pe vremuri.

• îmi place munca mea;
• îmi plac maşinile;
• îmi plac femeile.

Din nefericire, toate astea trei nu se împacă foarte des. Cred că e din cauză că n-am ajuns la un nivel suficient de ridicat încât să contez pe scenele astea dar azi am dat de o fază foarte tare la intersecţia ăstora trei.

2012 BMW M5

Cât mă uitam ce mai e nou prin domeniu am găsit un articol realizat pe baza unui studiu care nu-l pot considera altfel decât interesant.

Un studiu efectuat de ceva cercetători de prin Texas a venit cu un rezultat critic. Femeile sunt mai interesate de bărbaţii care conduc maşini scumpe.

Penal, plictisitor şi arhicunoscut. Rezultatul e inutil dar e acolo un detaliu mişto la toată afacerea asta.

Aparent, dragi posesori de maşini care au pe spate orice e prin zona BMW sau mai sus (în România poate variază standardul până şi ceva mai jos de bavarezi) aveti şanse suplimentare la a vă alege cu o femeiuşcă dornică în dreapta.

Clipul nu l-am ales de dragu’ obscenităţii cât pentru detaliul de care ziceam mai sus. Femeile sunt atrase de bărbaţi cu maşini mişto, dar numai pentru relaţii pe termen scurt sau foarte scurt.

Toată logica în a te ţine după urmărit maşini, bani sau alte vrăjeli era că boul ăla avut e capabil să asiugre o şansă mai bună la viitor.

Cel puţin pe termen financiar, cam aşa vine logica în a fugări d-ăştia cu maşini tari. Aparent nu.

Logica feminină dă iar lovitura, ele sunt interesate să fie cu tipul ce tinde să arunce bani dar nu pe ele. Care naiba mai e scopu să cauţi relaţii din interes materialist dacă nu te alegi cu nimic pe urma lor?

Logica feminina

Aşadar, zise el pe un ton cât de umil poate, fetelor, care e logica aici în treaba asta?

Mă aştept la răspunsuri pline de ură sau o linişte totală care să demonstreze că nici nu merit răspunsuri pentru aşa o ridicolă întrebare.

Băieţi, de la voi aştept să aflu că v-aţi luat BMW-uri şi alte maşini interesante şi vreţi să împarţiţi bucuria dându-mi ocazia să le conduc.

Sursa: reuters via egmcartech

Cu toate astea ce mă preocupă acum este modul în care interacţionez şi dau importanţă viselor mele.

Prin vise nu mă refer la vreau maşina aia, vreau gagica ailaltă şi alte asemenea. Prin vise mă refer la ce “trăieşti” în fiecare seara din momentul în care închizi ochii până vine dimineaţa şi-ţi revii într-o viaţă mai limitată.

Consider foarte importante visele astea şi le iau ceva cam tare în serios, drept urmare, am luat nişte decizii cam mai mult sau mai puţin inspirate pe seama lor.

Vise (Click pentru sursa imaginii)

Azi însă m-am trezit pe seama unui coşmar din genul absolut pentru mine, se întâmpla ceva oribil cuiva apropiat şi eu oricât luptam să opresc respectivul lucru nu reuşeam.

În mod normal ar trebui să te trezeşti, să fii un pic buimac după care să-ţi vezi liniştit de treaba ta din ziua respectivă.

Eu nu prea pot face asta. Cred că-mi respect subconştientul prea mult pentru ce merită. Asta face parte din lista aia plăcută de probleme ale mele şi totodată, e motivul pentru care sunt treaz la ora asta.

Întrebarea originală rămâne, ce importanţa au visele? Pentru voi, pentru mine cel puţin cred că s-a lămurit.

De ce mi-e mai ușor să scriu pentru alții?

Mă încadrez foarte ușor în termene limită, îmi place ce fac, îmi place ce învăț dar cumva nu simt că am în mine motivația aia de a face aceleași lucruri sau poate lucruri diferite sub patronaj propriu.

Mă cam chinuie treaba asta în ultima vreme și nu cred c-are legătură cu lipsa de idei sau cu încrederea în mine.

Până găsesc răspunsul la întrebarea asta trebuie să vă arăt ceva descoperit recent și care m-a amuzat teribil:

Nokia Kinetic

Faceți cunoștiință cu Nokia Kinetic, e un telefon mobil, de fapt e primul telefon mobil la care nu mă interesează specificațiile. O singură chestie pare interesantă și mă amuză în același timp. E vorba de modul în care telefonul reacționează când primește un apel.

După cum ilustrează și imaginea de mai sus, pe lângă reacțiile obișnuite, Nokia Kinetic are abilitatea de a se ridica dintr-o poziție orizontala până la una aproape verticală.

Doar ideea asta dă dovadă a două lucruri, după vibratorul încorporat femeile se mai aleg cu un beneficiu din lumea telefoanelor mobile și celălalt e noua semnificație a frazei “I s-a sculat și lu’ ăsta acu să sune”.