E posibil sa incep 2012 cu un minus considerabil la ultimul subpunct din rezolutiile articolului anterior.
Nu mai e nimic de zis, sunt veritabil plictisit si incredibil de batran. Degeaba fac glume cu tema “stii ca esti batran cand” ca in mod tot mai evident ma regasesc in continutul lor de nu e adevarat.
Ma gandesc cum ar merge muzica si fara distorsionari la volum usor mai mic.
Ma gandesc cum e ciudat ca majoritar baietii sunt la dans; asta in ciuda unui raport echilibrat intre sexe.
Ma gandesc cum de am ajuns sa fac “live blogging” la petrecerea de an nou.
Ma gandesc cum ma gandesc la cam multe lucruri in loc sa ma distrez.
Incep sa cred ca nu mai stiu sa ma distrez. Poate e grupul. Poate caut scuze pentru propria-mi problema.
Ramane de vazut. Din seara asta nu pot sa spun ca am plecat cu vreo revelatie si, chiar daca mai e timp, nu vad mari sperante catre alta discutie.
Poate-s pur si simplu intepat de singuratate dar cred ca e ceva mai mult. Anu’ asta am de lucru pe atatea planuri de parca am cazut de pe fata pamantului.
Mna, mai spune lumea ca nu-s crestin cand adirmatiile mele dovedesc cam cata incredere am in faptul ca Pamantul este plat.
Cred că de 15-16 ani ascult piesa asta în mod garantat de anul nou:
Mai ascult şi altele, dar niciuna n-are un efect macar in apropriere. Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis urări mie, nu grupului.
Eu sunt un om visător, de fapt, sunt un om care se bucură de visele lui. Nu alea de a fi, a ajunge, a face… ci alea care le are în fiecare seară.
Cranberries – Dreams
Tot visând eu aşa, n-am putut să nu observ că există câteva recurenţe destul de amuzante:
1) Mereu merg la acelaşi cabinet medical/spital. Nu ştiu cum se face dar dacă am vreun vis în care tre să merg la doctor, încăperea în care are consultul e acelaşi.
Fie că aflu că sunt perfect sănătos şi poate începe the summer of George, fie că urmează să aflu că am vreo boală incurabilă şi că o ţin sub control (Wolverine aşa puţin), locaţia se repetă. Culmea, nu e singurul lucru care se repetă.
Mereu când merg la doctor, beţivu’ merge cu mine şi de fiecare dată medicul se schimbă. Nu îmi aduc aminte faţa sau semnalmentele cuiva da ştiu că beţiv râde primu’ de mine.
Ultima oară a fost interesant, mergeam la doctor degeaba şi acolo m-a atacat o balenă ucigaşă.
Mă simt cam egocentrist în ultima vreme aşa că am hotărât să vă tratez cu ceva diferit în minte, câteva din gândurile MELE.
Ignorând încărcătură emoţională de cuplu, sună naşpa că n-am prins o iarnă timpurie nici în decembrie d-acu. Chiar e nasol:
Evident, nu pot să fiu absolut sigur că totul este despre mine. Mereu. Aşa că am să vă spun ce vreau de la ceva persoane din viaţa mea:
Dacă tot s-a adus subiectul despre mine, n-ar fi rău să îi menţionez şi pe cei, din nefericire, mulţi din trafic”
Totuşi ţin la ţara mea. Deşi nu am avut drapelul la avatar, pe facebook sau pe oriunde altundeva, îmi place România. Cu atât mai mult mi-ar place dacă:
Eu, discret, tăcut, am totuşi o problemă de lămurit. Pentru cei care vor să-mi dea sfaturi (mai ales când nu le cer):
Poate nu în această casă, dar de multe ori vreau să mă întorc la cea specială. Cea pentru care acasă să nu fie un titlu pus “default”:
Şi ştiu că orice ar fi, asta îmi urez şi doresc mai departe:
Yep, nu am de gând să dau vina pe nimeni, încă, dar cam asta e situaţia în care consider că m-aş putea descrie cel mai lejer.
Motivul serios pentru asta e că vorbesc mult. Oriunde mă scapi sau vezi, cele mai mari şanse sunt că vorbesc. Rareori vorbesc de ceva util sau important, dar vorbesc.
Asta, la fel ca titlul, nu e ceva evident şi nu vrea să inducă pe cineva în eroare la a crede că femeile vorbesc mult şi degeaba.
Doar că statistic s-a dovedit că femeile vorbesc, în medie cam de trei ori mai mult pe zi decât bărbaţii, iar eu vorbesc cam mai mult comparativ şi cu ele de multe ori.
Blogul în cauză, e o oarecare deviaţie a acestui subiect.
Pe lângă asta, am unele apucături foarte feminine ascunse în mine; îmi fac griji pentru greutate, îmi bate prin spatele capului ceva legat de sentimente şi chiar de familie.
Ultimul punct în a-mi confirma faptul că sunt femeie este probabil cel mai grav lucru. Problema e că în secret, în partea întunecată a minţii mele, am o fantezie cu o lesbiană. În unele cazuri e vorba doar s-o privesc, dar nu mă pot abţine.
Sper să-mi pot scăpa mintea de astfel de impurităţi şi să devin un veritabil… Al Bundy, poate doar cu un alt loc de muncă.
Era un cântec celebru ce zicea că americanii-s devină şi că merită… abuzaţi într-un sex oral. Eu am o grijă mai mare, am ciudă pe ei.
Nu din cauza nivelului de trai, bazelor lor militare, prostiei predominante sau alte chestii tradiţionale cât pentru faptu’ că orice s-ar întâmpla, cineva la ei organizează nişte concursuri incredibile.
După ce prin vară pentru puţină creativitate în găsirea unui nume pentru un pachet special se dădea ca premiu, un an în folosinţa un Ford Mustang GT. Citeşte în continuare
Mă numesc Lupică George şi-ncerc să mă lămuresc cum stă treaba cu blogging-ul.
Până ce ajung la nivelul la care să mă pricep cu adevărat la asta am să am nevoie de încurajarea ta prin comentarii la articolele mele, prin abonare la RSS (pentru update-uri pe mail un pic mai jos) sau, de ce nu, prin câteva cuvinte trimise prin formularul de contact.