Reţineţi melodia postată aici?

Ei bine azi s-a ţinut scai de mine:

Abia ce am scris articolul anterior pe o notă uşor optimistă când am primit ocazia să fac niscai paşi înainte prin câteva şuturi serioase în dos.

Prima, am trecut la taxă la facultate… minunat, atât de multe de spus, atâţia draci, azi urmează să văd ce se poate rezolva cu contestaţiile.

A doua, s-a întors tata acasă vesel ca de obicei, numai că printre primele lucruri spuse de la intrarea în casă au fost “George, ai treabă?”, moment în care mi-am dat seama că ceva e de făcut. Asta e cauzează un mic stres, da nu e problemă serioasă. Cel puţin, nu era până în momentul în care am auzit, ia-ţi actele şi ne găsim în parcare. Debifăm de pe listă cauciuc bun, cu tot cu jantă, poartă permanent amprenta unei borduri. Super!

Spre seară/dimineaţă începusem să mă liniştesc până când am avut bucuria să-mi văd laptopul trecând pe baterie. Prima reacţie, a fost cea uzuală, a căzut curentul (s-a mai întâmplat de vreo 2-3 ori). Prima reacţie a fost eronată, lumina de la întrerupător era aprinsă în continuare. Al meu pui mic negru de-i scrie Toshiba pe ceafă s-a hotărât să îşi dea demisia. Nu se mai încarcă… După peste 500 threaduri citite prin aria de service Toshiba, am aflat posibilele probleme. Soclul interior pentru adaptor e posibil să sufere de “vreau schimbat” sau acest sindrom a acaparat placa de bază. În prima variantă ar trebui să scap relativ ieftin, glonţul trecând la vreo 6-7 centimetri de ureche, însă în a doua variantă trece cam la aceeaşi distanţă doar că faţă de ambele…

Mai devreme am încercat să comunic treaba asta ei. În mijlocul seriei de Offline s-a dat dracu şi messu, a picat şi ăla futu-i ceapa mă-sii.

Să mai zic că am lăsat lumina aprinsă la bucătărie şi când mi-a scăpat în colţu ochiului m-am speriat de ea de parcă în loc de uşă era o gură de balaur?

Nu mai are rost, parcă nici tizul meu sfânt nu ţine cu mine azi. De fapt ieri, poate azi………….

Nu, Nu mai zic nimic. Azi e o zi ca oricare alta.