Mintea mea oricum bolnavă, combinată cu oboseala şi monotonia mersului cu trenul s-a văzut nevoită să conceapă o modalitate de a se amuza singură.
Printre ideile apărute a fost ceva legat de siguranţă, prevenire şi legi care apar ca urmare a unor incidente mai mult sau mai puţin periculoase.
Un prim exemplu de genul ăsta ar fi cum în urma testelor efectuate pe drumuri publice al unui anume producător auto care şi-a dus maşina până la 290 km/h s-a ajuns la limita de 110 km/h in Marea Britanie.
Un exemplu mai recent şi mult mai dureros e securitatea la aeroporturi. Cam toate verificările de acolo se fac drept urmare a unor incidente la care infractorii au găsit portiţe.
Citeşte în continuare
Într-una din serile trecute mi s-a blocat în minte un citat şi zilele următoare am apucat să-l trăiesc pe deplin.
Citatul respectiv e al lui Bernard Shaw şi zice cam aşa: “Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ţi bate capul să vezi dacă eşti fericit sau nu.”
Ultimele zile au fost bune, am fost constant ocupat şi am avut un volum de muncă fizică foarte aproape de limita mea. Dincolo de munca fizică am avut şi destule alte ocupaţii cât să nu-mi dau seama cum trec zilele.
Fiind atât de ocupat, n-am avut timp să mă gândesc la toate lipsurile sau lucrurile care m-ar fi facut să stau în sinea mea de aş ajunge să mă consider nefericit.
Cei care simţiţi că uneori vă apasă problemele de genu ar trebui să încercaţi să vă umpleţi programul cât de aproape de maxim se poate.
Pe bune, e al naibii de greu sa să te gândeşti la prostii atunci când ai de cărat mobilă, mergi cu un scaun de birou pe cap sau să urci patru etaje cu braţele îndoite de cutii.
Ca experienţă bonus am apucat să conduc o dacie care merge atât de prost că ai mai multe şanse să câştigi la loterie decât să te relaxezi în ea când eşti la volan.
Luna iulie de anul ăsta a fost plină pentru mine. N-am plecat în concediu, chiar opusul, dar cumva mi-a plăcut la nebunie.
Singurul moment un pic descendent s-a manifetat atunci când am aflat cât costă un câine comunitar.
Pe lângă distracţia asta am să vă spun câte ceva din ce a contat pentru mine în iulie. Am pus la cale o farsă tânărului Raboveanu cu ajutorul domnişoarei de aici care a meritat pe deplin efortul.
M-am întâlnit cu ceva lume cu care n-am mai vorbit sau nu m-am văzut de mult şi am reuşit să ies din casă mai mult decât de obicei. Chiar pot spune că am făcut ceva mişcare (în mare parte pentru că nu parchez în faţa uşii de apartament).
La drum
Esenţa acestei luni pentru mine s-a legat de condus. Mare surpriză treaba asta, aşa e?
Citeşte în continuare