La adresa www.lupicageorge.eu se găseşte blogul meu personal, e o parcelă mică de pământ digital pe planeta care este Internetul, dar faptul că este a mea o face specială.

Astfel, uneori mă întristează puţin să văd statisticile relativ anemice şi numărul de comentarii aproape infim dar ştiu că în sinea mea, cam asta e scopul lui.

E un mic loc unde mă plâng eu puţin, prietenii mă încurajeaza sau râd alături de mine şi nu pot să aplic destul de multe din cunoştiinţele mele despre fenomenul de blogging care ar aduce ceva mai mult success pe aici.

Blogging fail

Că e un blog personal, că e al unei persoane anonime, că e folosită o temă nu foarte primitoare şi că tot conţinutul nu e din cel accesibil oricărei vârste sunt probleme uşor de rezolvat.

Pe bune, la fel ca lenea mea de a scrie. Nu sunt mai leneş ca majoritatea oamenilor dar am o problemă mai mare de rezolvat înainte să pot scrie cu adevărat frecvent şi nelimitat.

Am o nevoie să fiu plăcut de lume, nu de toată, dar de persoanele importante mie şi ca rezultat nu pot să ostracizez lumea să vă dau “Lupică George dezlănţuit”.

Regret mai mult ca voi cred, dar asta e situaţia şi nu se va schimba curând aici, însă cine ştie pe ce alte bloguri o să mă mai auziţi

P.S. Dacă vă întrebaţi ce e cu poza, am căutat pe google o imagine pentru “blogging fail” din categoria “mari” şi am găsit-o pe blog-ul lui Ginake.

Sau la prânz. sau oricând ar fi tinde să fie enervant.

Chestia e că dimineaţa asta m-a enervat altceva. Telefonul care mi-a sunat să-mi dea ceva de făcut de care n-aveam chef deloc.

Porblema cu telefonul e că pentru mine n-a sunat niciodată când eram în vreun război, când îmi controlau mintea extratereştri sau când fugeam prin laborator strigând că mi-a luat foc părul.

De ce nu se găseşte nimeni să mă sune când am un coşmar ceva, toată lumea mă sună când începe distracţia cu vreo bunăciune, când conduc o maşină, cum altfel, de vis şi aşa mai departe.

Nici nu-mi aduc aminte ce visam când a sunat telefonul, dar în mod cert nu cădeam spre ceva pietre ascuţite.

Şi-uite aşa mi-a fugit zâmbetu’ de dimineaţă, am să încerc să nu intru într-o depresie majoră dar va fi foarte greu.

Pe bune dacă nu zâmbeam de nu mai puteam, cred că eram într-un M5. Pe Transfăgărăşan. Cu un RS6 şi un E63 pe urmele mele. Da, sigur asta era!

Al naibii telefon, se crede el deştept că ştie să scoată sunete, mare afacere…

În mod cert nu surprinde pe nimeni fraza asta având în vedere anumite opinii d-ale mele dictatoriale, dar la modul serios, chiar imi place comunismul.

Nu mă interesează că au alţii putere şi majoritatea n-are, nu mă interesează economiile planificate şi alte vrăjeli.

Ce contează cu adevărat pentru mine e muzica lor. Au ceva cu adevărat special oamenii ăştia când vine vorba de compus imnuri.

Mi-au plăcut şi alte piese, printre care aş aminti ceva de pe coloana sonoră a jocului Red Alert 3.

Totusi, dintr-o vizionare mai recentă, aş adăuga piesa asta:

Porţiuni din ea apar pe coloana filmului “Vânătoarea lui Octombrie Roşu”, film pe care îl recomand oricui are un pic de interes în istorie şi implicit puţină nostalgie.

Dincolo de film, revenind la muzică, nu aş putea numi anumite piese, să listez compozitori sau să identific pasaje din varii opere sovietice, dar simt cumva un impuls de motivaţie când ascult aşa ceva.

Totul sună foarte frumos, dar eu sunt genu’ de om care e foarte motivat de Blondie – Maria când trebuie să se costumeze pentru un eveniment aşa că poate nu merit ascultat pe deplin.

Am mentionat că dacă ascult Kosheen – Catch sunt atât de impresionat că simt cum se adună plumb în talpa piciorului drept? Poate ar fi mai bine să mă abţin momentan.

În ultima vreme iar mi-am trădat blogul, locul meu special, din pricina unor probleme sentimentale. Să spunem că mi-am schimbat “starea civilă” pe facebook…

Tot mi-e greu să vorbesc despre situaţia asta, aşa că am să las o melodie care vine tot de la ea:

Am cam făcut abuz de muzici în ultima vreme, dar având în vedere că n-am pus nimic ce aş clasifica sub foarte bun, îmi dau singur iertare, la urma urmei, aici încă sunt dictator dacă peste ţară nu, fir-ar al dracu’ comunism.