Chiar dacă vine după ceva vreme, parcă tot nu am scuză să postez de dragu’ pusului la curent.
Drept urmare, am să scriu ceva de dragul meu pentru că… da!
Am constatat că în fiecare zi de facultate învăţ ceva nou, în acelaşi timp ceva total lipsit de utilitate. Nu ştiu ce să zic legat de asta, era o vreme prin anii anteriori când eram la un curs sau altul (erau rare momentele, dar erau…) şi zicea ceva nenea ăla plin de diplome şi acreditări care mă făcea să-mi spun “uau, bulină ăsta chiar ştie ceva”. Anul ăsta în schimb e cum spun paraziţii că e viaţa în ce priveşte originea şi actualitatea.
Altă constatare legată de ultimele vremi îşi are originea în faptul că am început să-i urăsc serios pe români. Nu e vorba de România, sunt în continuare mare fan al spaţiului carpato-danubiano-pontic şi a tot ce oferă însă tot observ cum atitudinea oamenilor este din ce în ce mai necalculată. Pe de o parte mă tot lovesc de bătrâna (şi a naibii de enervantă) gândire “Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” iar pe de alta răsar tot mai multe persoane care nu cunosc problemele dar găsesc soluţii din ăl mai aurit căcat posibil. Pe frontul ăsta mă aştept la două lucruri: viitorul să fie unul demn, bine meritat… sau unul similar cu Detroit-ul. La fel de bine meritat.
Dacă tot am spus ceva de viitor, credeţi-mă trebuie văzut clipul ăsta:
TED conţine multe clipuri cu vorbitor geniali şi cu idei care întradevăr merită promovate. Ce-aş vrea să se uite mai des românii, de fapt nu, sa se uite mai des lumea la aşa ceva, să prindă esenţialul şi să-l aplice.
Yep, prin articolul ăsta îmi testez discursul pentru candidatura mea la miss univers.
Cui puii mei îi pasă?
(o fi de la vreme…)
