De ceva timp tot clocesc cât pot de bine spusele din articolul ăsta şi le tot schimb… nici incubarea nu ajută. Poanta e următoarea, dacă de la mine aţi fi dezamăgiţi pentru ceva trivial, ceva ce nu v-ar afecta mai deloc, de ce de la un lucru atat de important ca preşedintele ţării nu acordaţi suficientă atenţie?

Eu vă dezamăgesc şi spuneţi că mănânc rahat, el la fel, dar urmările dezamăgirilor mele fac 2 lei, dezamăgirile lui fac de câteva milioane mai multe ori lei…

Se anunţă o campanie dură, se zvoneşte că e vor fura voturi (mai mult decât până acum) şi majoritatea uaminilor se întreabă cam acelaşi lucru ca un anumit cetăţean turmentat.

Candidaţii principali (după mintea mea) sunt Traian Băsescu şi Mircea Geoană.

N-are rost să le înşir p-aici realizările sau lipsa lor, cv-uri şi recomandari pentru că se găsesc peste tot într-o formă sau alta, mai puţin pe blogurile de campanie unde se mănâncă rahat din ambele părţi.

Acum vreo 3-4 zile frate-miu (clasa a opta) a primit la şcoală un calendar din partea reprezentanţilor PSD care îi îndrumau pe toţi colegii săi să le ducă acasă şi să le zică părinţilor “Mircea Geoană preşedinte”, gest de tot rahatul, dar drept urmare am făcut 60 km cu el în dreapta şuşotind “Geoană preşedinte” ştiind aşa nu se plictiseşte şi că ne enervează pe toţi. Uite care-i chestia, o fi sau nu bun de preşedinte nu pot spune sigur, dar pentru gestul ăsta îmi vine să-i strâng de gât staff-ul de campanie de la Galaţi. Când am plecat de la ţară am luat panarama aia de calendar, am pus-o sub roata din dreapta faţă şi am demarat mult prea puternic să aibă roata aderenţă. Yep, i-am pus roata pe muie lu’ Geoană.

Acum, partea asta nu era planificată în articol dar deh, dacă incubarea funcţionează ciudat… Aş vrea să pot spune pe cine să votezi dacă eşti indecis, dar nu sunt în măsură să fac asta, eu unu nu sunt hotărât în privinţa asta încă, dar sunt hotărât să merg la vot. Dacă nu ştiu pe cine vreau şef de stat, măcar ştiu că nu vreau un hoţ de voturi pe funcţia aia.

Cu mine, şi răspundeţi în număr cât mai mare la următoarea întrebare:

Dacă în vară la anu’ nu reuşesc să ajung la Iaşi cu bicicleta sau peste doi ani nu-mi iau o maşină care să merite titulatura asta şi mai mult, m-aş face că plouă, că habar n-am despre ce vorbiţi atunci când mă întrebaţi de asta, sau de orice altceva ce am mai spus că fac, aţi putea să aveţi încredere în mine că fac altceva ce spun pe viitor?

Pe viitorii doi ani, mai exact două veri nu îmi fac planuri, ci scopuri.

Trecem peste idioţeniile cu gadgeturi de care nu am nevoie reală şi plictiseală. Ce am în minte sună aşa:

Vara 2010 – parcurs pe bicicletă Galaţi – Iaşi.

Ideea asta a fost inspirată de două situaţii, prima ar fi necesitatea de a practica mai multă mişcare iar a doua ţine de o realizare de împlinire personală. Cei aproximativ 250 km sunt similari cu un eveniment special din Australia parcă.

Vara 2011 – achiziţionat autovehicul propriu, producţie germană sau japoneză.

Sunt sătul de fiabilitate lipsă, chiar cred că se poate bucura omul de plăcerea condusului şi fără să fie nevoit după fiecare plimbare să verifice niveluri, furtune, garnituri etc… Nu cred că toate celelalte nu sunt fiabile, doar că în bugetul aşteptat de mine pe atunci nu se include nimic prea recent. Având asta în vedere, cât mi-ar place o Alfa 75 am să stau cuminte şi am să mă păstrez într-o normă “sunt prea sărac să-mi permit lucruri ieftine”.