În ultima vreme mă plictisesc cam tare iar plictiseala te pune să faci chestii stupide.

Chestiile stupide, consumă mai mult timp decât ţine plictiseala. Dar nu-i nimic, în următoarele două ore cred am să mă pun să scriu câte ceva despre chestiile care îmi acaparează timpul când sunt prea leneş să-l folosesc în mod util.

Era şi cazul, la urma urmei de vreo săptămână intru pe aici doar să actualizez pluginuri, să mai editez câte ceva prin partea “nevăzută” şi să văd cum scad statisticile de citire. Toate sunt chestii foarte interesante, dar timpul folosit aici nu cred că-l pierd. E locşorul meu, eu decorez, eu schimb încuietorile, eu repar ce stric şi tot aşa. Ştiu, e o chestie costisitoare o dată la 6 luni dar cred că merită un efort. Dacă nu am asta nu prea am multe pe net…

Tot legat de blog, am primit o leapşă (adaptare în lumea online a jocului generată de plictiseală) de la Bogdan. Ce face leapşa asta specială e că pentru prima oară când intru într-un astfel de joc şi sunt întrebat dinainte de a fi confruntat cu faptul. Foarte tare.

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
1. Umorul bolnav.

2. Primul film care iţi vine în minte acum?
2. Hangover.

3. Ce ai desenat ultima oară?
3. Am creionat (cu pixul) prin liceu un profil şi o vedere de deasupra de YF-22.

4. De cate ori ai spus “te urăsc”?
4. Nu ştiu, nu cred că am spus asta cuiva.

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
5. Nu-s aşa citit da nu prea mă identific cu vreunu’, sunt prea mult pentru imaginaţia unui singur autor.

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
6. Relativ ok, ne-am ciondănit de câteva ori dar ne descurcăm.

7. Descrie in cinci cuvinte o persoana draga tie?
7. Întotdeauna se află lângă mine.

8. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
8. Eu.

Leapşa merge mai departe la Ea, Ceferistu, IulianMD, Tenia şi Schumi.

Va urma…

Dacă tot am petrecut weekendu cam pe panaramele astea… să vedem ce ar fi de zis.

Am terminat Undercover.

Ştiţi voi, tot setu’ deblocat şi încerc să găsesc un lucru care să-mi fi plăcut la el. Grafica nu aduce nimic revoluţionar (dar arată totuşi ok), muzica e ceva fad şi pe fundal destul cât să nu fie linişte. Povestea, ca la orice NFS e o colecţie de clipuri idioate care par să se lege dar nu prea au mare sens pe ansamblu.

Să mai detaliem un pic:

Gameplay slab… nu poţi schimba controalele pe PS2, lucru de rahat, singura optiune posibilă e să porneşti şi să opreşti vibraţiile. Dificultatea e ceva relativ, tot depinde mult de noroc, şoferii şi maşinile AI (atât ale adversarilor cât şi ale poliţiei) pot face lucruri miraculoase.

Exemplu: Modul Highway battle (pentru cei ce n-au mai jucat recent un NFS e similar cu Outrun-ul din NFSU2 doar că aici mai variază distanţa necesară) Eu am un 2008 Porsche 911 GT2 cu toate modificările posibile şi cu uşoare setări personalizate de mine (trust me on this, I know my shit), merg cu 350 km/h şi am cam 400 metri faţă de oponentul care conduce o Zonda F şi care tocmai lovise un participant la trafic. În cam 3-4 secunde în care eu am viteza constantă el recuperează distanţa asta, zboară pe lângă mine şi reuşeste să se înscrie în virajul următor fără nici o problemă. Hai să facem un pic de matematică. 350km/h înseamnă 97.3 m/s, deci în cele 4 secunde am parcurs încă 389.2 metri. În aceleaşi 4 secunde omul nostru a parcurs 389.2 metri + 400 metri ce erau între noi + a făcut un mic avans dar îl neglijăm. Total 789.2 metri, în 4 secunde, deci 197 m/s… care în km/h pe oră înseamnă o viteză medie de…………. 710 km/h, mai are rost să luăm în calcul ritmul de accelerare?. Cum dracu frate a ajuns ăla la 710 km/h şi cum s-a înscris el după asta într-un viraj?

Traficul este din carton, orice maşină ai zbori prin ei… imaginaţi-vă un Lotus Elise, la aproximativ 800-900 kg cum vine la 180 km/h intr-un ditamai suv-ul şi îl zboară cât colo după care îşi continuă drumul cu peste 120…. Doar camioanele pun problemă, te opreşti lovindu-te de ele, dacă vii frontal, se opresc şi ele. Vă zic eu, la cât de uşoare sunt panaramele astea mici de bâzâie tare prin NFS, izbite de zeci de tone la peste 300 la oră viteză de impact nu rămân nici stopurile intacte… şi alea se lovesc de radiatorul camionului.

Mai sunt misiuni la care trebuie să loveşti nişte AI…dar tu poţi dezactiva damage-ul luat de maşina ta,

Modul multiplayer e de rahao tare… nu poţi face nimic la maşini, joci cu ele standard, nu poti incarca masinile din cariera, şi nu poţi pune trafic.

Video stă bine… nu e nimic revoluţionar dar arată foarte bine, inclusiv părţile de simulare cinematică.

Audio jalnic. Păi mă nene, când a apărut NFSU2 juma din colegii mei de clasă aveau coloana sonoră seperat… exista chiar un progrămel care o extrăgea din joc de n-aveai cum altfel să faci rost. Aici e doar zgomot.

Modificare ulterioară: Legat de sunet, motoarele sună trist, niciunu nu e specific, multe sunete par reciclate şi e dezamăgitor….

Storyline: lucrezi pentru o gagică să te infiltrezi printre mafioţii auto ai unui oraş să faci şi să dregi mare rahat, de fapt la final tipa încearcă să te însceneze şi dezvălui că eşti un adevărat poliţist după ce o prinzi. Duuude… not cool.

Per total, aş spune că e un joc slab. Are câteva puncte ok, şi foarte multe puncte imbecile. Încă un joc de stricat seria.

Tocmai mi-am dat seama că am un nou scop în viaţă.

Să fac orice e necesar să ajung să am Playstation 3, un televizor criminal, un sistem de sunet similar şi să joc Gran Turismo 5.

Detaliul cel mai crocant pentru mine: 1080 p @ 60 fps.

Ar trebui să mă bag la somn mai devreme în loc să mă pun să citesc “porcării” de genu’ ăsta.

…să fiu sincer.

Este greu, foarte greu, după atâta timp şi atâtea minciuni, după atâţia oameni induşi în eroare…

Nu sunt cine par a fi. Nu sunt cine am părut a fi. Nu sunt eul pe care îl ştiţi voi. Totul a început la 8 ani când am început prima oară să înjur serios… prieteni, părinţi, profesori, şcoală, etc… Totul. În urma unor evenimente tragice rezultate din spusele mele mi-am propus să mă schimb. Să fiu altcineva. Să nu mai înjur niciodată până la 21 ani. Poanta a ţinut câţiva ani, câţiva ani buni, până pe la 16 am fost în cărţi, 17-18 au trecut aproape la fel de uşor… De aici înainte totul s-a destrămat.

Înjurăturile au revenit, crăciunul a fost distrus şi multe altele, practic tot oraşul suferă din cauza mea. Ce e mai trist e că nu ştiu asta ei… Eu nu sunt puştiul hiperactiv de la grădiniţă, eu nu sunt şcolerul cuminte, nu sunt liceeanul integrat dar un pic geeky.

Ce e mai rău e că nu o iubesc pe Ea. De fapt … eu sunt… Citeşte în continuare