Grădiniţa e joacă şi ocazional o poveste interesantă despre vreun gigel de-i zicea Ştefan Viteazu’

Şcoala generală vine pe două etape:

1-4 Fie urăşti din tot sufletul faptul că nu te mai joci la fel de mult şi că acum eşti nevoit să scrii într-una blestematul de S, fie eşti într-un concurs constant cu ai tăi colegi, lucru care e foarte interesant. Acum fugi şi acum te întorci să pui piedică altuia…

5-8 O parte nu se schimbă, rămâne în continuare ceva acolo, acum însă… apar chestii cam de neînţeles, să fii la modă, să fii popular, să fii CEL MAI BUN, să fii sărutat…

Apoi vine liceul, perioadă recunoscută de mulţi (printre care recunosc, mă număr) ca fiind climaxul vieţii sociale, cu ceva carte pe la mijloc (la urma urmei vine acuş facultatea), locul unde apar cele mai multe amintiri plăcute, locul unde totul este posibil, unde crezi că ştii totul şi unde îţi arunci visul spre câţiva prieteni, câţiva cu care speri să-l realizezi.

Şi vine şi facultatea, locul unde devii serios, unde te pui pe treabă, unde înţelegi că viitorul tău e la mijloc şi nu laşi pe nimeni să stea în calea ta. Locul unde faci sacrificii reale… Locul unde înduri.

Desigur, psihologia asta e aşa un rahat, să vină cineva să-ţi spună cine eşti, de ce eşti şi cum să te schimbi.

[just the right amount of pause {©Top Gear}]

Ahahahahahahahahahahahahaha “This is such a crock of shit” (© Scent of a Woman)

Trezirea omuleţi, toată viaţa ai să înduri ceva, orice ar fi…

Asta e viaţa, nu ştiu de ce, dar n-o văd schimbându-se prea curând. Ştiu oameni realizaţi pe varii planuri în care ei mănâncă ceva cu drepturile de autor de mai sus, spunând că niciodată n-au înghiţit în sec, că niciodată n-au făcut compromis (chiar dacă ăsta de fapt ar fi o scuză să acoperi o pierdere).

Ştiţi câţi îmi citesc prostiile? Cam de 10 ori câţi comentează… surplusul ajunge aici din greşeală sau se opreşte la uşă că nu-i place vopseaua. Păcat, îmi place să cred că spun merită ceva atenţie, poate mă înşel, poate ar trebui să …. trăiesc.

Ciudat mod de a critica idioţenia de decizie luată pentru o întreagă facultate pe baza unei catedre, motivat de uitarea cuvântului promisiune şi de un episod din One Tree Hill. Super.

Deşi sunt din ce în ce mai ocupat tot mă cam plictisesc de aia am ajuns să mai arunc un ochi prin topicurile vechi de pe aria auto a forumului softpedia:

Preferata mea este cea de pe Lamborgini.

La următorul sondaj, fără să întrebaţi de ce şi cât mai sincer posibil.

Sondaj

Am început cât de cât pe la facultate treburile dar parcă tot am mult timp liber. Drept urmare am mai fost pe la orange şi mi-am rearanjat abonamentul în favoarea mai multor minute în reţea şi mai puţine naţionale, dat fiind faptul că majoritatea cunoştiinţelor mele în astă reţea îşi fac de cap.

Pe lângă asta mai aveam de luat un telefon şi un abonament pentru tata. Sagem-ul lui îşi dădea duhu iar cu cartela nu se împăca fix în momentele critice. Uite aşa s-a ales cu un abonament Delfin 4 şi un Nokia 1680 clasic. Abonamentul pentru că vorbeşte cam la fel de mult ca înainte (o cartelă de 6-7 euro la 4-5 săptămâni) la un preţ mai mic, în caz de urgenţă nu se poate întâmpla să n-aibă credit şi pentru că e mai ieftin (doar 4 euro pe lună). Cu telefonul în schimb e mai complicată lista de cerinţe:

- meniu cât mai simplu

- rapiditate în agendă

- să sune tare (lucrează într-un mediu în care dacă se dă jos din maşină nu te înţelegi om cu om)

- să nu fie oglindă ecranul, fontul cât mai mare şi protecţia ecran cu ceas (stă prost cu vederea de aproape şi nu vrea să deblocheze telefonu de fiecare dată când se uită la ceas)

- baterie rezistentă

- telefon gata să îndure şocuri mecanice (să vă spun că primul său telefon a “murit” fiind călcat de un buldozer?)

- necesitatea de a vorbi aiurea că are telefon mai în ton cu moda (cameră şi mp3)

Zic eu că le-am acoperit, numai că am avut ceva probleme nu cu telefonul, ci cu abonamentul, care n-a putut fi activat până dimineaţă pe la 10 (l-am făcut ieri pe la 15-15:30) din pricina unor veselii cu cartela SIM (am păstrat numărul vechi dar a fost schimbată cu una din 2007 pe care nu se putea înregistra un abonament Delfin…) care mi-au cam consumat vreo 3-4 ore ieri. Partea bună e că au fost săritori şi dispuşi să ajute şi să răspundă la întrebările mele, partea proastă e că a durat totuşi destul de mult, lucru ce denotă un pic de incompetenţă.

O altă treabă ar fi că am devenit mai puţin activ în DotA şi mai mult activ în blogging & co, drept urmare recomand să citiţi asta şi asta de la persoana care mi-a recomandat prima oară pagina mai sus menţionată.

Şi o ultimă chestiune, dictai la ceva ce te-ar putea face mai puţin speriat de ceremonia religioasă a căsătoriei:

Cum spuneam acum câteva minute, nu prea mai am multe pe net în afară de acest blog, asta în mare parte din cauză că forumurile pe care le frecventez încep să-şi piardă atractivitatea. Forumurile pentru mine deveniseră ceva unde se puteau afla multe lucruri pe scurt. Îmi asumam subiectivitatea unor răspunsuri, verificam acolo unde era posibil sau luam drept zvon acolo unde nu. Acum însă totul a devenit despre activităţi, despre concursuri şi premii, despre bani, despre recorduri, despre orice în afară de promovarea argumentării. Utilizatorii care au ceva de spus sunt rareori ascultaţi, în schimb membrii cu umor rudă cu cel de la Vacanţa Mare sunt preaslăviţi. Ce durerea mea, începem să ne prostim de tot?

Peste tot se face băşcălie, peste tot este politică, peste tot se varsă frustrările şi peste tot membrii sunt perfecţi.

Peste tot se face băşcălie de orice chestie de la întrebări puse de un puşti speriat de ce a păţit prima oară când a încercat relaţiile sexuale până la cel care întreabă de ce uneori cursorul nu urmăreşte mişcările şoarecului din mâna lui. Poate e vorba de o mică problemă cu driverul, sau cu Windows (nu mai zic cât e lăudat ăsta că e plin de nefericire pentru utilizatori) fără să ţi se răspundă că eşti n00b şi că ar trebui să-ţi arunci calculatorul pe geam dacă nici atât nu ştii. Nu poţi întreba ceva ce te sperie la o vârstă fragedă indiferent de cât de mic ar fi riscul fără a se găsi cineva care să-ţi dea un sfat ce pentru mine ar echivala cu o cerere de pumni în sfeclă. Păi băi nene, mai glumim mai nu ştiu ce, da întâi zi-i omului ce să facă şi apoi începi distracţia. Nu ştiu ce membru la prima vedere ar intra a treia oara pe forumul pe care a făcut un topic dacă a doua oară când intră vede 20-30 răspunsuri cu “haha ce întrebare imbecilă”. Ştiu, la calculatoare sunt manuale (RTFM you dumbass) şi la educaţie sexuală ai părinţi, dar nu e mereu aşa simplu, nu toţi am primit manual (fosta placă video la desktop a veni într-o cutiuţă mică, cu un certificat de garanţie şi un cd cu drivere) şi poate nu toţi înţelegem engleza care e postată în pagina de “help” a producătorului sau pe cd-ul primit şi în mod cert nu simt nevoia să explic tuturor că am probleme în familie sau că printr-un tragic eveniment mi-am pierdut părinţii şi sunt crescut de nişte rude cu care nu sunt în relaţii excelente. Chiar dacă aş fi în acele relaţii, nu mi-e sigur că am cu cine vorbi când dau de cineva care mă trimite la preot sau care mă pune să aştept până mă însor, că aşa era pe vremea lor.

“Pe vremea mea”, ah ce frază minunată, nu-i aşa că deja simţiţi ţăranii realizaţi că au făcut 4 clase, armata şi au casa şi pământul lor de la stat cum vă vorbesc de sus? Nu-i aşa că simţiţi în timpane melodioasele sunete “Ce-a făcut Ceauşescu ăştia nici n-apucă să văruiască!”? şi câte nu mai vin în acelaşi context cu “Vremea mea” şi cât pot fi de depăşite. Acum ai atâtea lucruri cu care te poţi zbate dacă nu e corect ceva, ai atâtea oportunităţi să te faci auzit dar ce rost are? Nu e mai simplu să stai după alegeri la bar să înjuri câştigătoru’ că e hoţ? Oricum n-ai fost la vot. Oricum nu făceai tu nici o diferenţă, nici tu nici ceilalţi 30 din barul respectiv la fel ca tine, nici voi nici ceilalţi consumatori din celelalte 500 baruri din oraş, nici voi, nici ei şi nici ceilalţi din celelalte 30 oraşe mari. Totuşi e bine că v-aţi avertizat familiile să nu cumva să voteze careva nici din ei.

Recent chiar m-am agitat un pic să aud citesc un omuleţ foarte agitat că traficul e din ce în ce mai greu şi că din ce în ce mai mulţi oameni merg singuri cu maşina. Vai cât de neecologic, vai cât de necivilizat să foloseşti maşina atunci când n-ai absolut nevoie. Folosiţi oameni buni transportul în comun că aşa e civilizat. Între timp eu mă duc cu maşâna. DECI, îmi place să mă consider din multe puncte de vedere un şofer bun şi cumva niciodată n-am avut probleme cu traficul deşi am văzut zile rele. Chiar şi în oraşe necunoscute n-am reuşit să mă înfund şi chiar dacă aş fi făcut-o asta e, nu s-a terminat lumea. Ţin la punctualitate şi e deranjant să pierzi ceva din pricina întârzierilor dar dacă se întâmplă nu e lumea pierdută. Altădată organizează-ţi orarul mai bine şi nu da vina pe trafic. Nu da vina pe faptul că sunt mult mai multe maşini pe stradă şi nu da vina pe oameni că n-ar fi ecologişti. Nu de alta, dar sunt aproape sigur că foarte mulţi ecologişti habar n-au ce vorbesc. Un tren electric (unu modern desigur) este mai puţin eficient decât o maşină personală pe benzină chiar dacă trenul este încărcat la capacitate maximă. Ştiţi vapoarele alea imense de vă aduc peste oceane tot ce vreţi de la produse bio la trolee? Primele 15 monstrozităţi de cargoboturi din lumea asta, la un loc, poluează mai mult decât toate sutele de milioane de maşini din lume. Nu mă credeţi? Interesaţi-vă, de la autorităţi în domeniul energetic nu de la gâşte care scriu pe “totulesteverde.ro”. Civilizat nu înseamnă doar să cedezi locul în autobuz, înseamnă să faci ceva bine nu doar pentru tine ci şi pentru cei de lângă tine.

Şi ultima durere nu o dezvolt că ar fi prea trist, dar pe cel mai mare forum din ţara noastră toţi membrii o au lungă de 40 şi cu diametru de 15.

În concluzie, plictisiţi-vă şi voi, documentaţi-vă un pic şi încercaţi să aplicaţi şi să promovaţi ce aţi aflat. Un pic trebuie, dar un pic de la cât mai mulţi înseamnă ceva, înseamnă o diferenţă.

Riscaţi! Nu vă omoară lăsatul caterincii la o parte, dacă un lucru este sigur legat de locuitorii ţării ăsteia este că niciodată nu se vor afla în pericol de a muri din seriozitate.