O piesă românească, probabil antică, ce are printre versuri ceva de genu’:

N-am noroc , ce să fac?
Niciodată soarta nu mi-a zâmbit
N-am noroc , ce să fac?
Alţii au prea mult si nu îl pretuiesc

Plângeam mereu fără speranţă
Plângea iubirea asteptând
Vroiam mereu să-i ies in cale
Dar ea mă-ndeparta râzând

Modificare ulterioară: Titlul este “N-am noroc” şi interpreta este Anda Călugăreanu.

Azi am făcut ceva ce n-am mai făcut de mult, de vreo… 15 ani cred… Am fost în talcioc.

Am fost căutând triple pentru bestie, dar inevitabil am trecut şi pe la maşini.

Aici m-a lovit întâi groaza: Bestia mea la Remat moare. Singura ei şansă ar fi să găsesc un fraier plin de bani. Suntem în România, deci sunt mulţi, da parcă cer prea mult având în vedere ce oferte erau acolo. O Dacie 96-99 în stare foarte bună, de fapt, cam nouă avea preţ până în 5500 lei şi era negociabil.

Apoi m-a lovit un pic bucuria… BMW 730d 2002 (masina de cam 80000€ nouă) 15000 €, negociabil şi marea surpriză, care de altfel m-a şi făcut să plec cam dezamăgit BMW 316i 1997…2400 €.

Par a mă încânta ca prostu’ da m-am uitat la cam ce ştiu eu că ar trebui verificat şi erau ok, pe 316 erau câteva mici modificări cu gust (un set de faruri mai noi, geamuri fumurii, jante 5 spiţe aliaj). Las… rezolv eu!

Restu’ zilei n-a fost prea excelent, am avut operaţiuni de întreţinere la bestie şi o evaluare.

Întreţinerea a fost lungă si murdară dar se văd meritele, iar evaluarea a fost cam ca bancul ăla “Operaţia s-a încheiat cu succes, pacientul a decedat”.

Apropo, ieri am petrecut câteva ore cu întreţinere la blog, am aranjat articolele vechi, am mai mutat pozele, am scos linkuri cu slideshow-uri care nu mai sunt active, la fel cu galerii şi am actualizat linkurile să nu mai fie legate articole între ele unu de pe blogul ăsta şi unu de pe cel vechi. În procesul ăsta e posibil să fi apărut unora din colegi pingback-uri suplimentare, aproape duplicat. Scuze acolo unde s-a întâmplat.

După cum probabil ştiţi, nu scriu SMS-uri de sărbători, ocazii, evenimente, de fapt, nu scriu mai niciodată. Am câteva drafturi pentru “urgenţe” (colegii de cameră de la Suceava ştiu ce zic ) dar cam atât.

Mă bucură treaba asta pentru că mi-e lene să le scriu. Acum să vă arăt de ce ar trebui să vă bucuraţi şi voi că nu scriu SMS-uri.

Este un clip al poliţiei galeze prin care doreşte să ridice securitatea rutieră prin prevenirea accidentelor cauzate de cei care trimit SMS-uri când sunt la volan.

Sunt de acord cu cei care spun că a folosi telefonul când eşti la volan e un risc, dar nu din cauză că-l ţii la ureche ci din cauză că vorbeşti şi atunci când faci asta e posibil să nu te concentrezi la condus cât la discuţia cu interlocutorul tău.

Chiar dacă ştii că ai valenţe în a face 15 lucruri deodată limitează-te la cel mult două daca unu din ele e condusul. Este imposibil să stai tot timpu cu bunghiu pe ceilalţi participanţi la trafic, pe semne, pe semafoare şi aşa mai departe dar este posibil să faci asta dacă arunci din când în când un ochi la peisaj, cu condiţia să nu-ţi scoţi ochii din trafic mai mult câteva secunde, asta atunci când situaţia o permite, nu atunci când eşti într-o situaţie bară la bară…

Dacă în urmă cu ceva timp ziceam să caşti ochii la ce-i în afara maşinii (axându-mă pe vehicule de urgenţă) acum te rog, să îţi împarţi corespunzător timpul acordat la ce se întâmplă în ea.

Via Marius Onofrei & PRO TV

Sunt un pic dezamăgit.

- mai durează până o văd,
- weekendul trecut nişte gigei au tăiat iarba în spatele parcării fără să fie atenţi şi mi-au făcut ferfeniţă triplele,
- a apărut un set de cheltuieli neprevăzute,
- mi-am făcut update la softul telefonului şi totul a mers ok mai puţin memorarea setărilor care oricum nu erau multe sau consumatoare de timp,
- am trecut telefonul pe limba română, o chestie faţă de care nu sunt nici acum aşa sigur,
- am schimbat pe la el tema, am şters din muzica de pe el, şi am făcut ceva poze cu dedicaţie cu el
- mi s-a rupt un picioruş la capacul de la cablul de date (posesorii de 5310 XM ştiu ce zic…)

În schimb

- nu mai durează aşa mult până o văd
- mi-am făcut update la Wordpress după ce am citit o chestiune despre vulnerabilitate rezolvată recent
- mi-am eliberat HDD-ul de ceva chestii pe care nu le mai folosesc
- am redus din muzica pe care o aveam dar când ajungea Winamp la ea dădeam “Next” (în principal melodii deprimante)
- mi-am făcut o promisiune plină de speranţă conform căreia piesele ce urmează să le schimb acum la bestie să fie ultimele
- l-am convins pe frate-miu să citească o carte, în engleză
- acum aveţi opţiunea de abonare la comentarii doar că nu nimeresc unde s-o fac românească (nu găsesc unde scrie ‘Subscribe to comments’)
- am inceput procesul de aranjare a blogului ce era amânat de ceva timp (primele modificări la vedere: transformarea paginilor “Muzici” şi “Filme” în articole)

Sunt un pic fericit, chiar optimist pe alocuri, deloc firea mea dar aşa este momentan.

Dar conţinutul va fi transformat, si el, în articol. Dacă voi avea chef să scriu iar despre un film… voi scrie într-un articol şi nu voi prelungi o pagină aiurea.

Pagina asta are un rol special. Aici voi descrie filmele care mi-au trecut prin faţa ochilor. De fapt dacă mă gândesc un pic nu doar filme ci cam orice ţine de treburile astea cu filmări.

Cum nu eram sigur cu ce film să încep mi-am zis să încep cu primul film pe care l-am văzut şi reţinut. Era foarte de mult, şi era vizionat pentru un simplu fapt: era vorba de ceva cu o maşină.

Mai exact era vorba de un Rolls Royce. Unul galben încă. M-am uitat acolo să văd maşina şi spre dezamăgirea mea nu prea apărea în film aşa cum aş fi vrut eu. Aici, maşina în cauză are o viaţă foarte lungă, trecând prin mâna multor proprietari, majoritatea femei puternice (dacă reţin bine) din diverse puncte de vedere. Pe parcursul filmului, au loc aventuri amoroase, evenimente din economia subterană, un război, evenimente moderne. Multe dragosteli, multe chestiuni pe care nu le reţin exact dar a fost ceva plăcut. A fost plăcut nu pentru că era vorba de o maşină ce are un statut de simbol şi un nume foarte cunoscut ci pentru faptul că a fost în principal în fundal, acolo în umbră, ţinând cald blănii primei proprietare sau apărând de praf şi gloanţe pe alţii.

Filmul a fost astfel numit pentru simplul fapt că era acel element uneori nesemnificativ dar omniprezent.

Film făcut în 1964 cu o distribuţie destul de impresionantă.

Va urma…