Arhive pentru February, 2009

Cea mai recentă sună aşa:

1. Ce îţi place să faci atât de mult încât ai plăti pentru asta?

Pot spune pas? Nu îmi vine în minte nimic care să îmi placă atât de mult încât aş plăti pentru respectivul lucru şi încă nu plătesc pentru el :))

2. Dacă ai afla azi că mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine de mâine?

M-aş ascunde de toată lumea pe o insulă amenajată fain şi m-aş întoarce cu 2 zile înainte de expirarea termenului să fac mare scandal cu succesul meu în supravieţuirea mea în “sălbăticie”

3. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce faci acum?

Nu ştiu ce treabă are ce fac acum… dar atunci voi investi, împrumuta etc… (have my money work for me) până voi avea destui pentru un proiect anume, menţionat şi de ceferist.

4. Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie despre tine pe prima pagină despre tine, în cel mai important ziar din ţară?

Cel mai amuzant om din industrie… ăla de nu tace nicioadată.

5. Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară?

Cu cine mai pierd eu vremea acu?

6. Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie?

A venit, a cucerit şi s-a retras când i-au dispărut dinţii.

7. Când erai mic, ce le răspundeai celor mari la întrebarea : Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?

Aviator, până mi-a zis un nene că n-o să pot face asta niciodată. Trei luni mai târziu nenele ăla ţinea un bisturiu nu departe de inima mea.

8. Ce ai face, dacă ai şti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că nu ai cum să eşuezi?

Aş negocia orice maşină care-mi place la preţul de 1 dolar, şi ulterior aş negocia cu OPEC să nu-şi bage nasu’ unde nu le fierbe oala.

9. Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?

Te crezi tare-n clanţă? Ceartă-te cu bunică-tu.

10. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale şi să îţi iei un interviu, care sunt alea 3 întrebări pe care ţi le-ai adresa?

Ce zici, mâine o să fie o zi frumoasă?

Eşti sătul?

Eşti fericit?

Via ceferistu.

Ăla de zice că se lasă.

Iar.

Dar se mai gândeşte.

Iar.

Vernisaj

Fotografia s-a delectat astăzi cu locurile ocupate de obicei de tablouri în galeria Nicolae Mantu, Galaţi. Cunosc doi personi care şi-au expus lucrările pe acolo şi mi-am zis că merită încurajaţi.

Am mai fost o dată la expoziţia asta, mai mult din întâmplare, la recomandarea unui glumeţ care şi-a menţinut statutul, nevrând să-mi spună unde îi sunt expuse cadrele şi s-a amuzat un pic pe seama mea în timp ce tot cercetam toate imaginile de ici colo.

Data asta, am ajuns să asist la eveniment la un moment “fashionably late” cu 15 minute după ora anunţată şi mă aşteptam să fie, ca şi ultima oară, ceva de mică anvergură, unde colegii de breaslă se adunau şi făceau comparaţii între realizările lor, ocazional atrăgând privirea unor curioşi. Ei bine, nu prea a fost aşa, greu strecurai acolo încă un dispozitiv media. Oriunde te întorceai riscai să loveşti vreo jucărie de jde milioane, să apari într-un nou cadru… sau să te trezeşti pe la vreun post tv punând coarne cameramanului altui post local.

A fost foarte plăcut să petrec cele… 10-15 minute pe acolo până am ieşit pentru vreo 30-40 minute afară în aşteptarea eliberării sălii un pic. Apoi am dat un rond final, am găsit imaginile expuse de glumeţul în cauză şi am luat celălalt cunoscut să dea şi el o bere pentru premiul obţinut.

Am ajuns să ne plătim consumaţia, doar ştiţi cum sunt artiştii ăştia… muritori de foame… dar îmi place că au aşa o ambiţie (la anul evenimentul se va vrea a fi ceva la nivel naţional) şi împărtăşesc cu noi clipe îngheţate pe hârtie. Ar trebui încurajaţi mai serios… să nu ajungem într-un final să considerăm artă reclamele la Unirea.

Pentru curioşi, treaba asta am înţeles că durează 10 zile, la un program cam aşa : în cursul săptămânii 10-18 şi sâmbăta de la 8-14.

Enjoy, sunt toate frumoase şi unele chiar excepţionale.

Evenimente

În ultima vreme avem ceva evenimente importante ce ţin de lumea asta pe care ne învârtim ocazional şi am să mă dau eu rotund, să spun părerea mea legată de fiecare.

România a câştigat “după lupte seculare (care au durat vreo două secole)” lupta cu Ucraina de la Haga. Ceva excelent. Nu doar pentru eventualele beneficii de natură energetică ci pentru că ai noştri trimişi au realizat ceva ce până acum ţinea de fantastic. Ne-au adus victorie. Dar ce fel de victorie? Păi, un pic cam “românească”, nu am câştigat 80% din ceva, doar s-a redus cu 20% din pierderea cauzată în urmă cu ani buni de anumiţi “lideri” ai ţării care au pupat ruşii în posterior predând insula şi teritoriile aferente către Maica Rusia într-un simplu proces verbal. Nu mă înţelegeţi greşit, e ceva foarte bun pentru viitorul nostru ca naţiune (ce naiba, numai din redevenţe e posibil ca încasările să atingă miliardul de euro) dar nu e pe cât de bun ar putea fi. Ca paralelă ar fi ca şi cum am fi uniţi cu Republica Moldova, fără unul din judeţe.

Rusia a tăiat gazul livrat prin Ucraina. Iarna. Nimic şocant, după mine, ruşii s-au pus pe glume şi au făcut o înţepătură imensă Statelor Unite cam aşa: Ce mă? Voi umblaţi la OPEC şi faceţi manevre cu preţul barilului de petrol? Aha, s-a ieftinit benzina? Chestia asta ne afectează un pic statutul de furnizor si poate poate prin criza asta ajungem la o reducere a creşterii economice? Eheee păi ia fiţi voi atenţi un pic aici să vedeţi cum brusc vor apărea scăderi de presiune în conductele de gaz să vedem apoi cum stăm la preţuri.

Barrack Obama este noul preşedinte al Statelor Unite ale Americii. De ceva zile, cum intru pe mail-ul Yahoo in home găsesc o ştire ce inevitabil îi are numele în titlu şi poza ataşată. De ce? Că e primul afro-american care se trezeşte zilnic şi merge la lucru în Biroul Oval. Altceva? Sinceeeeeer, nimic special. Singurul motiv de bucurie de până acum al americanilor (şi implicit al statelor ce au o legătură puternică pe plan economic cu ei) este că l-a înlocuit pe Bush. Având în vedere “succesele” acestuia, Obama are parte de o primire foarte călduroasă (la o temperatură de 150 milioane, dolari, în recesiune) doar pe acest fapt. Consider totuşi că ar trebui menajat pentru că nimeni nu poate face schimbări majore într-un interval atât de mic, de fapt nici minore nu prea pot fi făcute. Ce trebuie ştiut însă e că are o cruce serioasă de dus, asta dacă vrea să se facă remarcat şi altfel decât prin rasă.

Suntem în criză economică şi avem un guvern nou. Drept urmare nu se mai cheltuie nimic. Aiurea, se cheltuie, consum este şi va fi până la sfârşitul lumii. Că nu se mai cheltuie la fel de mult pe bunuri de lux e altă problemă. Şi cum încurajează guvernul Boc trecerea peste acest hop? Păi vă zic eu… vor să crească banii primiţi de pe proiectul rabla sperând ca în viitorul apropiat să se ajungă la un prag (mai mult psihologic) de 1000 de euro. Dar acelaşi guvern vrea să crească taxa pe lux (taxă care inevitabil se aplică şi în cazul pieţei auto, o piaţă deja lovită tare de criza actuală). Deci vor cam pe principii “bătrâneşti” să dea cu un deget şi să ia cu două mâini. Bună treabă…

Finala de la Superbowl – cel mai mare eveniment sportiv american – eveniment ce nu a fost lovit de criza economică înregistrând un profit record pe urma publicităţii vândute aici, a fost întreruptă în Arizona… de mici probleme tehnice: cineva a umblat la nişte butoane ascunse şi o grămadă de fani ai echipei din Arizona au văzut secvenţe dintr-un film porno imediat ce echipa favorită a preluat conducerea. Asta da reclamă.

UE ne-a ţinut, cât de cât, partea unde am avut dreptate şi ne dă în cap la fel de binişor pe unde nu avem. De ce? Păi s-au cam săturat oamenii de scweitzeru’ din IT&C omniprezent în a noastră ţară. Iar decizia recentă de a lua la palme autoritatea în domeniu într-un mod incorect este tratată ca atare. Ei consideră că decizia luată în 2008 de Guvernul României de a-l demite pe preşedintele ANRCTI şi ulterior, în ciuda unei hotărâri judecătoreşti care suspenda această decizie, de a restructura şi de a redenumi instituţia, reprezintă o gravă nerespectare a independenţei autorităţii de reglementare. Păi se putea ca un guvern care ştia că se duce să nu bage în rahat pe următoru? Da în ce ţară credeaţi că locuiţi? În oricare ar fi ea… ne paşte procedura de infringement a uniunii.

Şi ultimul menţionat, dar nu cel din urmă. Mâine la ora 17:00 (Vineri 6 februarie) sunteti invitaţi la vernisajul expoziţiei de fotografii atât al unor fotografi consacraţi cât şi al studenţilor Foto-Clubului “Dunărea de Jos” Galaţi. Aceasta va avea loc la “Galeria de Arta Nicolae Mantu” (lângă Modern). Merg… pentru că pe lângă delectarea vizuală voi discuta un pic cu doi dintre expozanţi:  Sorin şi Costi.

Despre discriminare

Ultimele două filme artistice vizionate puneau un accent foarte serios pe situaţia asta. Suntem la 9 ani după data la care lumea credea că se va termina totul şi încă mai e timp să fii rasist. Am trăit secolul vitezei, toată lumea vâjâia de colo-colo în minute şi tot era timp să te iei de “cioara” aia.

Şi încă acum sunt nimicuri, erau vremuri când treaba asta se făcea până la moarte sau mai rău, până foarte aproape de ea. Eu nu înţeleg de unde obsesia asta pentr o culoare, mai mult antisemitisimul pare ceva fantastic. Şi ce e culmea e că oamenii ăştia au avut belele pe tot parcursul istoriei, din epocă în epocă…

Nu sunt eu cheie de biserică, dar trebuie frate lăsat mai moale. Poate vă întrebaţi de ce abia acum spun asta. Până acum eu nu am dat de rasism decât în bancuri. Dacă am avut probleme cu anumite personaje aveam probleme cu anumite personaje, nu cu altceva legat de ele sau tot neamul lor.

În state şi prin alte părţi e cam clară situaţia cu ce fac ăia acolo, da la noi există totuşi sânge care se înfierbântă când aude de rromi. Cum ziceam recent; am crescut la ţară şi deşi îi zic “la ţară” e vorba de un oraş. Acolo rromi nu locuiau decât o familie pe care toată lumea o ştia. Cum nu muncea decât o persoană nu aveau o situaţie foarte solidă financiară dar nimeni de acolo n-a avut niciodată probleme. Alte contacte pe care le-am mai avut cu rromi au fost ocazionale, când treceau pe drum cu căruţele lor inconfundabile strigând că vând: ceaune, oale, tigăi, covoare, etc… De ce erau aşa puţini acolo? Pentru că pe vremea luminatului conducător afecţios numit “Ceaşcă” s-au creat grupuri de oameni care au primit responsabilitatea de a-i evacua pe aceşti oameni din toate oraşele ţării. Pe vremea respectivă, bunicul plătise un rrom să îi facă diverse oale şi alte minuni necesare prin bucătărie. După o săptămână când deja acţiunea se resimţea prin apropiere omul respectiv i-a adus bunicului banii şi i-a spus că regretă că nu se poate ţine de cuvânt dar “legea” e pe urmele lui şi va trebui să revină la viaţă de nomad.

Un pic mai târziu în viaţa mea am interacţionat şi cu alte comunităţi de rromi. În partea Lieşti – Iveşti ştie sigur toată lumea care e situaţia. Ei, acolo era altfel… am intrat cu unchiul meu, preot, într-o parte a satului şi l-am întrebat dacă acele construcţii ce le vedeam peste drum şi continuau cam un kilometru erau toate biserici. Erau de fapt case ale rromilor. El a râs, eu am rămas uimit. Am fost şocat de de bogăţii puteau avea… şi apoi am văzut cum copii fugeau prin curte si peste drum dezbrăcaţi. Cum masa se lua în curte şi era bătaie pe orice firmitură. Ceva nu era în regulă… dar nu mă îngrijora prea mult.

Alt conflict mai e în românia… dar nu e rasism, e aşa o antipatie pentru persoanele de naţionalitate maghiară. Personal, consider că o merită guvernul lor, sau persoanele politice din ţara noastră care insistă pe ideea că Transilvania e a lor. Ori asta e cea mai mare idioţenie posibilă. Pe principiul ăsta nici o ţară n-ar fi întreagă. Când dreacu s-or fi teleportat ungurii ăia în transilvania şi când au dispărut de acolo românii nu ştiu. Dar aşa se crede şi aşa se sădeşte o mică sămânţă de neadevăr în minţile copiilor lor că majoritatea ajung să creadă treaba asta… cel puţin cei proşti.

Revenind la discriminare în general, din partea mea ar trebui să existe doar în bancuri. Un exemplu pe care l-am auzit recent am să-l disec:

Un român, un ungur şi un ţigan(sau rrom, pentru mine tot aia e şi nu văd de ce aşa mare agitaţie pe termenul ăsta că doar nu faptul că folosesc un apelativ aproape sinonim cu “cioară” îl răneşte cel mai tare) merg la pescuit. Printr-o minune care numai prin bancuri se întâmplă…  ei prind peştişorul auriu’, ăla de dădea dorinţe. Săracu peşte speriat şi nu ştiu ce, le spune care-i situaţia, că le dă la fiecare o dorinţă dacă e aruncat înapoi. Îl aruncă înapoi şi încep dorinţele:

Rrom-ul: Vreau să ne iei pe toţi să ne duci înapoi la maica India. (lucru discutabil, majoritatea rromilor ce ţin la traiul lor nomad n-ar da pe nimic libertatea lor). Zis şi făcut… peştişorul execută şi toţi rromii sunt în India.

Ungurul: Vreau să ne iei pe toţi şi să ne duci înapoi în Ungaria. (de unde dreacu o fi ideea asta în banc nu ştiu, că nu prea are legătură cu realitatea, dar se leagă bine de tot la final.) Zis şi făcut… peştişorul execută şi toţi ungurii ajung în Ungaria.

Peştişorul acum se întoarce… băi române tu ce vrei?

Românul: Deci au plecat toţi ţiganii?

Peştişorul: Da!

Românul: Şi toţi ungurii?

Peştişorul: Da mă, da!

Românul: Bine mă… atunci dă-mi o bere.

Mică pauză de râs pentru cei care nu sunt înţepaţi şi apoi vă zic că în acest banc probabil găsim esenţa spiritului român. Ignorăm orice problemă legată de atitudine, societate etc… De când e românul român, n-a vrut altceva decât să aibă pământul lui şi să nu fie cotropit de alţii. De aia n-avem noi cine ştie ce imperiu, că nu l-am vrut. Pe principiul ăsta nu ni se pare normal ca altul să ne frece la icre. Şi acum ce-om face… n-o să-i ardem pe rug (asta dacă n-apucă PRM-ul conducerea ţării) dar măcar să stea liniştiţi… să-şi vadă de treaba lor şi toată lumea e fericită. Nu vii tu în ţara mea şi îmi ceri bani de protecţie sau alte prostii şi nici nu vii în ţara mea şi nu-mi vorbeşti limba.

Sper că m-am făcut înţeles fără să oftic pe careva, dar dacă totuşi e vreunu mai ofuscat de situaţie, să-mi aducă prin comentariile pe care le are la dispoziţie, argumente solide care să-mi demonstreze că mă înşel. Vedeţi cum vă acord eu dreptul la libera exprimare indiferent de nationalitate? Dar dacă mănâncă pe vreunu “nu departe de coadă” să îmi comenteze în altă limbă am să experimentez ce fac butoanele alea cu banarea pe ip.

Altă leapşă

De la Dragoş data asta. Care întreabă două chestiuni la care nu m-am gândit prea intens până acum.

1.  Ai posibilitatea să te întorci în timp,la un moment dat şi să îţi reiei viaţa de acolo… Când te-ai întoarce?

Nu m-aş întoarce… sunt fericit cu ce am până acum şi dacă aş schimba ceva poate nu aş mai avea tot ce am momentan.

2. Daca ai avea totul dar absolut totul, ce ţi-ai mai putea dori? Să aibă cei care au nevoie mare cât mai mult.

PS: Nu poţi da leapşă fără să răspunzi şi tu la provocare.