Arhive pentru February, 2009

Nu se poate

Azi e sâmbătă.

Cum dom’le cum?

De unde?

Eu unde eram săptămâna asta?

Ştiu că m-am uitat destul de mult la Scooby, da restu’ zilelor unde au dispărut?

Mare dilemă, dar ştiu măcar unde au dispărut nopţile. În principal Sex and the city, dar uneori şi Sex and the city a fost. Am terminat serialul şi mi-a plăcut foarte mult. Urmează curând filmul şi sper să nu dezamăgească. Ce e mai important e că la final Carrie e cu Big. Eu sunt foarte mare fan Mr. Big.

Mr. Big

Mr. Big

Cred că e aşa bun încât merită să fie clasat pe locul 2 între personajele mele preferate. Nu îl detronează încă pe Locotenentul-Colonel Frank Slade (Parfum de femeie), dar e oricum o competiţie serioasă. S-ar lupta în acelaşi top pentru locul 3 Căpitanul Marko Ramius (Vânătoarea lui Octombrie Roşu) şi Căpitanul John H. Miller (Salvaţi soldatul Ryan). Dacă se aruncă un ochi e clar că e singurul personaj fără “grade” din top.

Deci e pe primul loc la secţiunea lejeră.

Draft

Văzusem eu un film deştept în care un actor foarte talentat juca un scriitor şi spunea aşa: Primul draft îl scrii cu inima.

Deci:

Ieri a fost pentru mine o zi cum mi-ar place să fie cât mai multe. M-am trezit contrar dorinţei mele devreme, am condus şi am făcut cumpărături. Uite aici două exemple de evenimente sociale pe care, în eventualitatea în care nu eşti acolo cu sufletul ai putea să le eviţi. De fapt, ar fi de recomandat să le eviţi.

Nu dezvolt pentru că e evident.

Apoi am stat pe acasă să mă bucur pregătirea pentru examenul ce începe peste câteva ore. Am dat şi o vizită pe la UPC să văd de o problemă minoră, dar care s-a rezolvat simplu cu un telefon şi puţină răbdare.

Unde e miezul zilei ăsteia?

Păi am fost undeva unde nu credeam c-o sa merg prea curând. La Viva club. Mai rău de atât… am fost în sala de conferinţe de acolo. Faci o mică adăugire a faptului că eram unu din foarte puţinele personaje care nu erau pe tocuri acolo şi apoi că eram singuru care era costumat la 2 ace jumătate şi ai ajuns la motivul pentru care nu prea-mi găseam locul în sala aia.

Un început slab, o continuare slabă, o prezentare chiar neconvingătoare… însă două produse fantastice. Nu spuneam asta dacă nu credeam, la urma urmei unu din produse era adresat copiilor şi deja îmi făceam planuri cu casa mea şi plozii mei pentru care trânteam economiile deoparte într-un eurocont Aviva.

PLOZII MEI?

Ok, am făcut un test în urmă cu ceva timp şi am ieşit la o vârstă psihologică de 30 şi ceva de ani…dar…

PLOZII MEI?

Prezentarea foarte organizată inspira la a lua notiţe, cel puţin asta sugera tanti aia de făcea prezentarea. Am o veste bună pentru cei care se simt prost în privinţa talentelor sau abilităţilor pe care le deţin:

Nu îţi face griji… dacă ai voce bună (şi poate talent în a cânta la flaut) te aşteaptă o carieră strălucită. Viitorul tău presupune să scrii urât pe un flip chart, să citeşti prost de pe slide-urile unei prezentări şi să eviţi orice întrebare incomodă sau s-o pasezi unei gagici mai tânără şi capabilă la care te uiţi cu jind văzând cum toţi bărbaţii din cameră (ambii adică) salivează privind-o moment în care tu îţi aduci aminte că s-a oprit ceasu, şi în locul ticăitului ai vreo 20 kg suplimentare. Heh… măcar ai fonduri de economii pentru nepoţi.

Alegerea e a ta în ce priveşte cum îmbătrâneşti. Eu mă gândesc cum să fac să înţeleagă cineva produsele în cauză, asta dacă voi semna un anume contract.

Seara s-a continuat… şi continuă… cu mici pauze din când în când dar cu multe lucruri duse la bun sfârşit în ciuda mizilor crize cumulate. Am fost ajutat de destulă lume… dar doar de o persoană am chef, şi vântul rece de afară pare să facă ziua de mâine din ce în ce mai îndepărtată deşi e aşa aproape.

Tot actorul ăla spunea că draftul respectiv se editează ulterior… dar îmi place prea mult ce-a ieşit aşa că rămâne curat. :)

Seara pe la radio

Bună dimineaţa.

Seara pe la radio chiar nu e nimic de ascultat… Aseară când m-am săturat de comunicare am deschis winamp si am zis că adorm pe ceva muzică relaxantă.

Aiurea, trei posturi din şase difuzau o petardă de melodie: “Pussycat Dolls – I hate this part” cred că se cheamă. Ce gen muzical a murit de am rămas doar cu pocnitori de genu ăsta? Înţeleg în timpu zilei că tre să facă o rotaţie de piese noi etc bla bla să vândă ceva radio-ul ăla.

Dar seara? Chiar trebuie să păstreze lista de 20 piese într-un continuu şi enervant repeat în cazul în care nu te-ai săturat în timpul zilei de piesele respective? În caz de vă întrebaţi care sunt vinovaţii e vorba de EuropaFM, Radio21 şi Radio ProFM.

Chestia asta e gravă, dar tot chestia asta m-a făcut să îmi fac o arhivă decentă de piese şi uite aşa am găsit intr-un promo de la MagicFM Lionel Ritchie – Hello… Finalul serii l-a făcut piesa asta şi în queue era pus url-ul MagicFM.

Data viitoare când vă ia somnu da nu vă trage de ceafă direct în pernă încercaţi pe fundal, la un volum minim, acest radio sau piesa in cauză.

Noapte bună.

În caz de…

Dacă n-ai observat… am făcut pagina aia nouă cu care ameninţam, aştept să te înscrii aici sau aici cu o sugestie.

În curând

O nouă pagină… cu surpriză auto…