Nu va scoate niciodată EA sau oricine altcineva un joc care să mă facă să îl joc mai mult decât NFS Porsche.

Am jucat prin toate părţile (prieteni, vecini, neturi, online), am pierdut 2 zile să trec pentru prima oară de o misiune la Factory driver care acum de cele mai multe ori nu necesită a doua tentativă şi o termin în cam 70% din timpul alocat. Evolution-ul îl fac cam 60% fără o zgârietură pe maşină. Fără nici un ghid reuşesc să modific cam orice maşină din fine tuning pentru un plus de 5-10%.

Ştiu diferenţe de textură care apar în joc între DX9 şi DX10 (ţineţi minte că a fost creat pe vremea lui 7). Îl fac să meargă pe orice placă video sau sistem de operare… În fine, la jocul ăla sunt cu adevărat maniac.

Performanţe online la cutie automată undeva în prima treime a topului. La cutie manuală mai slab (ceva mai puţin decât media) dar din când în când mai joc şi mai exersez.

Counter Strike am mai jucat o vreme şi am luat ceva concursuri locale prin neturi în urmă cu mulţi ani; acum joc doar “mental”, nu mă pricep la diverse sărituri, şmecherii şi alte minuni dar anticipez chiar frumos jocul şi asta îmi dă o deosebită plăcere când joc cu maniaci şi îi mai fac.

Red Alert 2.

Dacă Porsche e Dumnezeul gaming-ului pentru mine, RA 2 e Iisus…

Alt joc pe care mi-l jucam cu manie, chiuleam de la ore şi mergeam prin neturi şi desigur, îmi disperam colegii, colegi care mă învăţaseră ce e cu jocul ăsta. L-aş juca şi acum, dar nu merge decât prin IPX SPX lan play-ul corespunzător iar pe internet e un dezastru să joci un amic (asta dacă o mai având deschise servere oficiale) datorită interfeţei. Dacă Win 7 va avea Ipx nativ cum se sugerează poate revin. Pe Vista e nonobig. Şi mai are ceva enervant de tot, rulează cam la acelaşi load time pe un P3 şi pe un Quad core de câţiva Ghz buni. Ram-ul nu se încarcă mai deloc indiferent de miliardele de unităţi construite (o da, o funcţie fantastică îti poţi face atâtea unităţi că dacă le mişti pe toate simultan ar încerca şi hardul să facă swap pe altceva…) dar procesorul lucrează până în ultimul tranzistor.

Pe ăsta mă împiedică doar impedimente fizice să îl instalez şi să scot untul din el. (gotta love the nuke… you can’t not love the nuke)

RA3 este un rahat deci nici sequel-ul nu m-ar face să revin. (Vreau pe Westwood înapoi).

Diablo 1 n-am jucat, şi nici n-aş face-o, e preaaaaaaaa vechi. Diablo 2 şi expansion-ul Lord Of Destruction (ăsta ar fi Sfântul Duh) l-am jucat până mi-a ieşit pe nas şi … eventual… m-am săturat după vreo 5 ani. Dar vreau mai mult, vreau altceva, vreau Diablo 3 (ăsta e clar Sfântu Petru, toţi sperăm să-l vedem cu zâmbetu pe buze).

Nepărăsind Blizzard, Warcraft III nu îmi place atât de mult însă universul Warcraft îl consider fantastic. Cu toate astea, nici WoW nici Warcraft I II sau III cu orice expansion nu mă fac să joc la grele. Cu DotA însă e altă poveste… aici aş putea scrie aproape la fel de mult ca la Porsche legat de fascinaţie deşi sunt la un nivel mediu al jocului (îl cunosc dar nu fac legea în el).

Ofticat în continuare şi să menţionez că azi a fost o zi de rahat.

A început bine, cu vise comune despre viitor după o criză emoţională mică. Apoi a continuat cu un somn bine meritat şi a reînceput dimineaţa trezit fără chef şi cu bucuria sunetului unui mesaj nou. Acu’ ar trebui să menţionez că bucuria sunetului unui nou mesaj era dată doar de sunetul efectiv emis la primirea unui nou mesaj. Conţinutul era o notificare minunată cum că mi-a fost suspendat abonamentul pe motiv de neplată. Foarte ofuscat pe treaba asta, m-am pus pe scotocit chitanţe însă cum nu le-am găsit pe toate n-am avut de ales şi am făcut plata. Online. Prin WebCare. Adică printr-un serviciu Orange. Termin toate etapele şi aproape instant primesc notificare de la Gecad ePayment prin care mi se confirma că banca mea a autorizat transferul către Orange Webcare însă pe partea portocalie nici un fâs.

Recitesc mesajul cu suspendarea, prin care mi se spunea că dacă am efectuat cumva plata la un oficiu non-orange şi nu s-a înregistrat să sun la un număr să fac reconectarea. Ete minune, acel serviciu cerea numărul de chitanţă. De unde dreacu chitanţă dacă orange n-a spus nici pe naiba cum că ar fi primit banii (deşi sunt sigur că au ajuns aproape instant, am făcut plăţi din homebank în străinătate în câteva minute deci probleme nu prea…). Pornesc spre orange shop. Ca de obicei o coadă imensă şi doar 2 persoane care se ocupă de 15-20 de clienţi; bine că sunt 3 tanti la facturi unde nu e mai nimeni.

Cum n-aveam timp îmi văd de treburi o vreme şi mă rog să apară vreun mesaj orange cum că s-a achitat factura. Nimic…

6 ore mai târziu m-am dus la un prieten care lucrează la Orange să-i dau de cap şi să-mi deblochez abonamentul (să nu mai spun că am un abonament nou de câteva zile care a fost simultan blocat). După vreo 10 minute de ascultat Weezer – Islands in the sun aşteptând legătura cu cineva de la personalul Orange iau legătura şi prezint problema:

Nu mi-a venit factura, mesajul a ajuns incomplet şi s-a rătăcit printre cele din perioada sărbătorilor.

A, păi cu factura să vedem când a fost emisă… pe 20, da, păi poate a fost vreo problemă la curier sau nu s-au livrat în perioada sărbătorilor, imi cer scuze că aia că aialtă.

Dar totuşi aţi primit mesajul. L-am primit dar incomplet, iar confirmarea ulterioară că am plată scadentă n-a apărut ca de obicei.N-am primit decât direct minunea asta de deconectare.

Păi ne cerem scuze că reţeaua a fost un pic solicitată în perioada respectivă şi…

Bine, înţeleg. Având astea în vedere pot să-mi recuperez punctele Thank you?

A nu… dacă n-a ajuns factura la dumneavoastră nu înseamnă că nu trebuia să plătiţi.

Dragă doamnă asta este o aberaţie… eu ca persoană fizică poate nu ţin aşa mult la cea factură, dar juridic tot trebuie înregistrată şi aia înainte de plată.

Păi da, da dumneavoastră nu sunteţi… n-are importanţă asta.

Bun, da să ştiţi că am mai păţit prin august să nu vină nici factura nici mesaj să nu primesc, eventual am venit la shop şi am întrebat şi m-au pus să achit aşa practic în orb… A fost totuşi mai târziu decât ar fi luna asta în raport cu emiterea facturii şi n-au fost probleme, acum de ce se întâmplă asta?

Păi vedeţi, atunci aţi plătit la timp.

Nu doamnă, atunci am plătit mai târziu decât azi, cum vă spun…

Atunci nu am ce să va fac, punctele Thank you au fost pierdute.

Multumesc nespus… cu alte cuvinte Thank you Orange.

A,  să vă spun că plata fusese înregistrată de dimineaţă da nu s-a făcut nici o confirmare?
Să mai spun că în cazul în care n-ai chitanţă (deci nu ai cum face dovada de plata) poţi suna la 131 să îti reactivezi abonamentul completând câmpurile cu o grămadă de zero-uri?

Dezamăgit azi de Orange.

Dar parcă n-ar fi suficient. Am mers la facultate să pierd timp că deh… e lumea ocupată acum.

Şi ca să am ceva să tin minte, pe drum înapoi am depăşit un tramvai şi la primul semafor m-am încadrat pe stânga să ii permit lui să facă stânga având intermitent. Vine gigiotu şi sună din clopoţelu ăla anemic până lângă mine din dumnezeu ştie ce motiv. Inainte să săriţi cu ciocu vă spun că avea loc lejer să întoarcă întrucât eu eram înainte de trecere de pietoni oprit şi el începe virajul undeva pe la mijlocul acesteia. După ce opreşte lângă mine, deschide să schimbe macazul şi începe a-mi umple frigideru’.

În momentu ăsta am început să las geamul să îi transmit cât mai multă căldură de la halta de zgură numai că mi s-a făcut semnal din spate că se făcuse verde aşa că am plecat mai departe.

Despre ceva nou şi fantastic, ceva de neegalat, inimaginabil…

Sau mai bine zis lasă. Am să vă spun zece lucruri care “îmi cresc inima”.

- copii cuminţi (cam oximoron, dar există)

- civilizaţie în trafic

- civilizaţie în afara lui (exemplu)

- linişte în familia mea (iar cam oximoron, dar există)

- dovezi de prietenie, atunci când nu le ceri (sau măcar când nu insişti)

- Windows Vista

- Blizzard

- o parte din oamenii de pe forumul softpedia

- Top Gear

- o parte din oamenii din România

Hai să fie şi mai interesant, s-o fac leapşă, dar mai întâi aş îndrăzni să cer ca lucrurile alese să nu depindă de cel care alege (gen, fără jumătatea mea, mâţa mea, curăţenia făcută de mine, etc.)

Pe cine să taguiesc? Păi… pe Dida, Ceferistu’, A.Faith, fina, 4anotimpuri şi Parazitu’.

Să vă povestesc ceva.

Există o varietate de produse, aproape infinită pe care eu (şi bărbaţii în general) n-o înţelegem. Vezi un magazin de genu’, intri acolo, te uiţi ca bou’ şi te întorci vacă ieşi.

Pe principiul ăsta îti dai seama că dexonline.ro şi siveco au fost realizate în principal de bărbaţi… nu găseşti niciodată ce înseamnă cuvântul gablonţ sau gablonţuri acolo.

Din experienţa mea vastă în acest domeniu’ (orele de tehnologie din liceu cu o profesoară cu nasu’ prin zone unde aeru’ e rarefiat ce învăţa fetele numai la prostii)  vă spun că e vorba de chestiile pentru mulţi de neînţeles gen coliere, cercei, inele, brăţări… anume bijuterii.

Un loc unde puteţi găsi ceva unicat în materie ar fi aici. http://bijouterici.blogspot.com/

Până şi numele e atât de infantil că numai femeilor ar putea place. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e misoginism aici… e lipsă de interes.

Situaţia ar fi alta de fapt; am văzut cum o dom’şoară obosită, un pic enervată şi plictisită pur si simplu s-a transformat într-0 fiinţă care nu mai înceta cu mulţumiri, declaraţii ale bucuriei personale şi tot aşa.

Deci, poate nu le înţelegem, dar merită dăruit aşa ceva. (desigur, asta nu înseamnă că fetele nerăbdătoare nu şi le pot face cadou). Articolul meu preferat de acolo, este unul pentru copii:

Cercei Butterfly (copii)

Ok, ok mă prefac un pic că-s mai băut decât sunt. A venit 2009 bă, da înainte de venirea lui să vă spun cum m-a prins finalul lui 2008:

O dimineaţă dormită, cu trezire la prânz. Un articol cu un pluguşor, nu ştiu sigur de ce îl scriu dar pare a fi în ton cu modele. Ceva telefoane cu ce facem de revelion, la care dezamăgit spuneam că nimic… revenim apoi pe zilele următoare şi o facem lată dacă e. Nu mai avea rost să ne fugărim pe loc.

Era o seară liniştită de decembre, am fost s-o iau pe mama de la muncă, ce-i drept un pic mai devreme, pe la orele 18:00. Înainte să plec frate-miu şi tata căutau clopoţelu şi se hlizeau la o carte în care era un pluguşor. Mă duc jos, la maşină (aha, aia a familiei cu care nu mai am nici treabă) şi îmi acord cele 5 minute de pregătiri necesare (geamuri, faruri, stopuri dezgheţate şi numere vizibile) după care dau drumu la căldură şi mă pun la drum.Totul lejer, nimic agitat, nimic special, e o seară, rece, obişnuită în trafic.

De dimineaţă totuşi curgeau mesajele suspecte “La mulţi ani, urări de bine”, “Boc boc boc şi tăriceanu”; o grăma de copy paste-uri. Aproape la fel de multe şi lipsite de imaginaţie şi amprentă personală ca cele de-mi umpleau lista de messenger. Ajung acasă şi aparent nimic nu e special în afară de masa prea încărcată (data asta chiar n-aveam speranţă să dăm gata tot ce s-a afişat pe porţelane… la băutură nu ne făceam griji :eek: ). De ce se agită lumea aşa tare?

Deşi vecinu de la etajul inferior era ca de obicei în pijamale pe acasă la orele 19:00 totuşi se vorbea de petrecut, de făcut freze de aranjat nu ştiu ce minuni şi de făcut provizii. Deja începe să nu mai dea fără virgulă. Undeva ratez ceva.  Ce ratam, am observat abia la cea mai sinceră şi împlinitoare urare pe care am primit-o în viaţa mea. Un coleg de liceu, fost coleg de bancă, actual foarte bun prieten. Când am văzut ce spune am fost brusc îmbălsămat cu o ambiţie să clarific cum situaţia era privită la fel şi din partea mea de gard. Abia atunci am fost complet conştient că e 31 Decembrie. (Se ştie omul cu sigla “Warn a bro” – Alex H.)

E sfârşit de an, mai exact a fost deja. La vreo 23:40 ne ia mama pe sus de la un joc de DotA foarte captivant şi începe a ne înşirui tradiţii de revelion. Tradiţii faţă de care am fost reticenţi până în momentul în care am primit fiecare o pereche nouă de ciorapi; ceva cum că dacă ai ceva nou te înnoieşti tot anu’. Acu’ nu zic neapărat că vreau mereu ce-i mai nou, da când desfăceam şampania aveam buzunarele pline, chei maşină, chei apartament, telefon, portofel cu ceva bani, card etc etc…. şi un zâmbet un pic trist, nu încăpuse laptopu în niciunu’ din ele.

Poc, la mulţi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani! <<desigur cu ABBA – Happy New Year pe fundal>> Şi un pic de şampanie (un pic mai mult în cazu meu că îmi place tare Cuvee Imperial) şi un pic de tort (un pic mai puţin în cazu meu că nu îmi place aroma de ness presupusă caramel). Stăm un pic pe ici pe colo, revin la calculăreţ… fac o urare tuturor personajelor de sex masculin care mi-au câştigat respectul într-o formă sau alta şi stau cuminte în banca mea. (nu sunt bă misogin, doar că în seara asta am vrut atenţie specială pentru cineva şi restul mai niciuna n-au primit atenţia-mi)

Ghinion pentru cei care muncesc dar sigur şi la ei va veni anul nou cum se cuvine.

La mine de exemplu a venit cu decizia de a coborâ cu Ceferistu’ la o discuţie despre anul nou care eventual a degenerat într-o discuţie despre jocuri. Mai important de atât: în urmă cu o săptămână am primit un vin cu dedicaţie de la un uncheş mai meseriaş în domeniu’; alb, dulce, bun nene… Şi merită ocazie. Ocazie mai mare de atât nu e în viitoru’ apropiat. Totuşi am făcut situaţia un pic mai specială, când m-a trăznit o super idee. Am luat un borcan de 800 şi l-am umplut cu licoarea lui Bachus.

Dragii mei, să vă fi găsit anul la fel de fericiţi… eu pot spune că beau vinu’ cu borcanu‘ la ce chef am momentan.