De care am fost atenţionat exclusiv pentru blog şi pentru comentarii.

Este şi primul film youtube pe care l-am vizionat inglobat in fereastra de Y!M 9.

În schimb nu este primul film inutil de pe youtube, sperăm că e ultimul.

Modificare ulterioară: Film scos datorită unor restricţii ale dreptului de autor în ţara noastră

Sau mai bine îmi spuneţi dacă vă place melodia asta, mie unu mi se pare genială.

În primul rând doresc tot ce e mai bine celor care s-au obosit să citească ce am debitat pe aici în mai bine de un an, şi cu atât mai mult celor care o fac în mod repetat, celor care îmi sunt prieteni. Asta chiar dacă pe unii dintre ei nu-i cunosc.

În al doilea rând am, efectiv, o urare pentru ei sub forma pluguşor (remixat) care mi-a făcut deosebită plăcere să-l recit (parţial) în urmă cu câţiva ani:

“Aho, aho şi bună sara,
Da-ţi un foc s-aprind ţâgara ş-un rachiu să mă-ncălzăsc
Că-s răşit şî cam tuşăsc
La ureche trii scaieţi
Da-ţi din şe vreti voi mai baieţi…
Gospodari şî gospodine
Şî voi tinere copile
Am venit să vă urăm,
Fata să v-o colindăm
Fată dacă nu aveţi
Pi noi nu ni mai vedeţi
Că plecăm la altă casă
Unde-i fata mai frumoasă
Şi rostu de stat la masă
Frunzulita bat-o vina
Am urat si la vecina
Cum uram cu toţii la grămadă,
Am vazut doi ochi e fată.
Mari şî negri, plini di foc
De-am rămas cu toţi-n loc
Da când mă uita-i mai ghine
Ce-am văzut – sărac de mine?
Că nu-i fată,
Nu-i nevastă,
Ci sta mâţa la fireastră,
Sta şi să uita şî ea cum ni-ndrăgosteam lulea
Moşule cu barba sură
Nu mai muşca din friptură
C-am venit vreo 3 hoţomani
Doi te ura, doi te fură,trei cotrobăie prin şură
(ştiu că iese prost numărătoarea da am restanţă la mate)
Iar eu şel mai hoţoman
Haţ găina de gâtlan
Ş-o bag pi sub suman
Şi găina câraie
Şi sumanu’ pârâie
Şi-i mai trag un pumn în cap
Să nu spună cotcodac.
Ia mai mânaţi ,măi,flăcăi
Şi sunaţi din zurgălăi
Să s-audă-n munţi şî-n văi!
Că noi nu suntem de-aici,
Noi suntem de la Galaţi,
Unde-s câinii îmbrăcaţi
Cu cojoace şi sumane
Şi opinci americane!
Mânaţi,măi!
Noi suntem de la Cuca
Unde-i mămăliga cât nuca
Şi-o păzeşte cu măciuca
Să n-o fure pisica!
Mânaţi,măi!

Pentru mai mult efect se utilizează băuturi neacidulate alcoolice.

Pentru şi mai mult efect după fiecare “Mânaţi măăăăăăăăi!” al celui care ţipă şi ură şi zice acolo, imaginaţi-vă cum ceilalţi urători spun un “hăi” rapid, leşinat şi fără vlagă.

În al treilea rând trebuie să menţionez că blogul meu în prima dimineaţă de crăciun a făcut un anişor. Deja stă opa mititelu’ şi în curând mă aştept să gângurească şi el la mine mai mult. În viitorul apropiat sperăm să se ridice în picioare şi eventual să înveţe să tropăie cum se cuvine.

Prin cele de mai sus am făcut un colaj de bucurie, nu că se termină anişoru’ ăsta ci că vine unu nou.

Pluguşorul este o combinaţie din diverse surse din folclor, o bună parte din culegerea lor fiind atribuită lui Iulius.

A, să nu uit… LA ANU ŞI LA MULŢI ANI!

Sper din tot sufletul meu să vă fi fost fericit. Vă spun asta pentru că am aflat ce înseamnă să fie altfel, altfel la polul opus mai exact.

Nu are rost să spun de ce, din cauza cui sau cum. Important este cum ajungi să stai seara să te uiţi în tavan când ai atâta stres de nu poţi dormi dar n-ai vrea să tii pe cineva treaz pentru asta, cum incepi să te plimbi prin canale TV fără rost şi printre pauze pe posturi iesite din emisie să îţi aduci aminte că la finalul “Finding Forrester” răsună melodia asta.

Important e cum te joci cu copii de atât de puţini ani încât încă au o inimă pură şi o minte clară să nu te judece pentru ceva ce faci indiferent cât de corect e, fie şi idealist, în loc să stai cu adulţi care înşiruie aceleaşi povestiri şi în care aruncă aceeaşi bârfă sau aceeaşi înjosire.

Important e cum îţi aduci aminte de prietenii apuse în mod stupid, de oameni care te maturizează să realizeze că vor să fie copii şi pentru că nu mai pot iau ocazia asta altora.

Important e să înţelegi un lucru legat de apusul comunismului fără să îti aduci aminte de sângele vărsat sub diverse vehicule blindate de oameni integri pentru ca cei mai slabi să poată trăi. De proşti prinşi la mijloc în jocurile celor hoţi. De proşti consideraţi capabili pentru că fură sau fac cine ştie ce altă trăznaie. De incapabili răzgâiaţi de părinţi care îşi pierd viaţa şi iau pe alţii de gât cu ei. De oameni care nu înţeleg ce înseamnă un angajament. De oameni care nu îşi asumă responsabilitatea. De oameni care nu doar cred ci de oameni care cred ceva pentru simplul lucru că cei din jur fie încearcă să-i lumineze, fie să-i împiedice. De oameni care cred că vârsta este ceva care îţi asigură respect. De oameni proşti care nu vor găsi altceva de comentat aici decât că am omis virgule, verbe sau alte asemenea.

Proştii nu sunt concepuţi pe cale artificială, cunosc eu suficiente exemple născute cu mult înainte să încerce ştiinţa să facă aşa ceva. Cunosc eu tot suficiente exemple care cred că pentru simplul fapt că timp de 30-40-50 de ani au reuşit să nu moară şi să dea coate în gură altora pentru sine consideră că este o persoană respectabilă. Cunosc eu şi suficiente exemple de oameni care mănâncă suficient căcat că nu ştiu de ce sunt probleme cu canalizarea în oraşul şi ţara asta…

Din fericire cunosc eu şi exemple de oameni care poate n-au fost şcoliţi la Sorbona sau Harvard dar sunt poate cei mai deştepţi din lume. Şi exemple de oameni corecţi. Şi exemple de oameni care sunt chiar oameni.

Ce legătură are supărarea cu Crăciunul? N-are importanţă, e supărarea mea, e periodic concomitentă, e justificată, e adăugată la lista din ce în ce mai lungă din memoria mea, intitulată “Cazuri în care poţi să-ţi pierzi răbdarea”.

Am fost colindat de nişte moşi pe cai putere flancaţi de câte două roţi. Unii n-aveau voce, unii aveau pantalonii rupţi între picioare, unii erau legaţi la brâu cu bandă izoleră, alţii se prosteau cât mai comic. Indiferent, a meritat să ies din plapumă la ore ale dimineţii să-i văd… Am primit un cadou care şi-l dorea imens copilul din mine, am ceva care-şi doreşte imens bărbatul din mine… În rest n-am mai nimic important de spus de aceste ultime zile, au trecut foarte greu şi probabil nu sunt ultimele.

Oare cum de la finalul acestei postări un shuffle mă îndeamnă cum crede de bine Mika – Relax… Ei bine, vreau să stau şi eu în draci câteva clipe, câteva minute, câteva ore dacă e cazul. Să vedem cât de mare o fi dobitocenia ce va avea loc.

Nu ştiu bre să vă zic colinde, vreo urare originală sau ceva care ar merita cât de cât citit. Pot în schimb să vă îndrum spre ceva ce merită ascultat:

Nicu Alifantis – Decembre – o piesă ce vorbeşte de ceva ce vreau dar nu cred că mai văd curând pe aici.

Millenium – Creştini crăciunul a sosit – o piesă interpretată cu voce şi har; mai rar aşa ceva în ultima vreme. Poate o mică excepţie la fetişoarele ce m-au colindat foarte frumos mai devreme, dar de emoţie au spus “La anu şi la mulţi ani” la final.

Şi ceva un pic mai vioi care surprinde ideea de sărbătoare sărbătorind… Mircea Baniciu – E iarnă şi-ţi cânt

Băi futu-i soarele mamii ei de treabă. M-am săturat şi gata. Nu mai vreau să aud nimic de menajat oameni un pic pişcaţi, cu ceva la bord sau nu ştiu ce. Păi ce dracu e aia să fii semiconştient toată ziua să faci altora viaţa amară?

Faci o treabă fă-o pân la capăt… du-te şi te aprovizionează şi apoi fă-te în aşa hal încât întri în comă alcoolică şi crapi până îţi aduci aminte unde ti-era telefonu’ să poţi suna pe cineva. Nu fac pe popa Tanda că şi am băut,  beau şi am să mai beau ocazional. Ca să sărbătoresc ceva, ca să fiu un pic mai chefliu, ca să mă schimb un pic… nu să uit de mine şi să mă mir de ce nu am prieteni sau mă urăsc rudele.

De ce spun asta? Păi na, e criză economică dom’le şi multi au rămas fără ocupatie sau fără surse de venit, drept urmare au mai puţine lucruri care să le ocupe timpul, deci au la dispoziţie mai mult să facă viaţa seacă altora. Abia m-am întors de la întreţinere, acolo aveam de predat o foaie cu citirile de pe apometre şi de achitat o sumă. Operaţia asta ar trebui să dureze 2 minute. La care adăugăm stat la coadă vreo 14-15 minute dacă sunt 6-7 persoane înaintea mea la coadă. Ei bine, nu se poate domnule aşa ceva. Da de ce oi trăi eu într-o utopie nu ştiu. Merge cineva acolo dinaintea programului, să intre primul/prima, să se poată certa acolo cu administratorul în mod inutil vreo 30 minute. Apoi după tine, vine cineva beat, care are de spus ceva. Şi deşi e după tine, intră şi începe tam tam fantastic, tergiversând astfel tot ce avea loc acolo, ajungând să stăm peste 40 minute să îi explice el de zece ori cum nu îi convine ceva unei persoane care nu poate decât să preia o cerere în scris şi s-o dea mai departe. Ehh… da de ce să facă idiotu’ cererea aia blestemată când poate să se repete în continuu, să streseze administrator şi vecini care aşteaptă?

În fine, mi-am făcut nespuşi draci pe tema asta să ajung apoi acasă să-mi mai fac o serie rapidă să mă pot considera împlinit complet.

Acu stau cu căştile îndesate pe urechi la un volum la care ce e în jur ar putea să explodeze că nu sunt sigur că aş auzi şi tastez cu o viteză tare interesantă să mă liniştesc. Nu-i nimic, după ce termin asta am să deschid un joc în care am să fac ferfeniţă toate legile rutiere, să mă omor şi apoi să reîncep. Chiar aşa greu este să îţi găseşti ceva de făcut? Chiar aşa de bine te simţi să fii beat, să nu ştii ce căcat faci şi apoi să începi să arunci cu el în alţii?

Da ştiţi unde e cireaşa de pe tort? A doua sau a treia zi (în funcţie de când îţi revii complet) începi să faci acuze cum că alţii conspiră împotriva ta şi cum tu eşti un înger care are perfectă dreptate.

Să vă explic pe scurt: de ce dracu bei mă?

Eu am spus de ce şi până acum nu am făcut rău nimănui în afară de mine, nu am consumat preţioase celule nervoase încercând să fac pe alţii să înţeleagă ceva ce ştiu deja de mult. Acu spune tu! Ce plăcere obţii din a uita de tine?