VINEEEEEEE

Sezonul 12 din Top Gear.

Modificare ulterioară: am schimbat clipul cu unul de preview, nu mai găseam unu de calitate ok la trailer.

De români zic… în care categorie se încadrează cel mai bine?

În urmă cu ceva timp Robert Turcescu a dedicat o ediţie “România în direct” unei teme în care s-au prezentat păreri şi s-au pus întrebări similare cu cea pe care o adresez eu în cuvinţelele astea.

De ce mă mănâncă limba?

Că m-a ‘nervat o doamnă profesor care nu face diferenţa între un mesaj distorsionat şi un mesaj ce poate fi interpretat în mai multe moduri deşi ţine seminar la o materie ce ar trebui să “vă înveţe” exact diferenţieri de genul şi utilizarea lor. Asta ar fi o mică picătură în paharu ăla de nervozitate.

În urmă cu câteva minute însă… eram la Real şi acolo s-a întâmplat minunea. Cum ştiu bine cunoscuţi de ai mei, am la mine constant un chip de dimensiuni similare cu moneda de 50 bani, de la Selgros însă. Ei bine, chip-ul în cauza îl folosesc cam peste tot unde sunt blocate cărucioarele cu sisteme de genul. Îmi iau cărucioru şi începe plimbarea. Pe drum facem o oprire la Jysk, acolo e un pic cam incomod să te plimbi cu un cărucior tipic real dar nu e interzis accesul cu ele. Nu prea îmi convenea să îl las afară şi să mă foiesc cu toate minunile prin braţe până la casă. Trec de un raion şi când mă apropiam de zona în care căutam ceva vine un “domn” din spate, îmi dă peste mână şi spune: “Da-ţi-mi voie un pic”. Se uită la mânerul căruciorului, mai exact la chip şi zice: “Da… e al meu!”.

Mă bufneşte râsu:

“Poftim?”

“Da, vezi tu, ăsta e un cărucior special, nu merge cu 50 bani” şi se bagă în faţa mea şi împinge căruciorul în continuare…

Mă duc după el, îl opresc, îl trag deoparte să nu deranjăm lumile şi încerc să-i explic că nu i-am luat cărucioru şi că ăla e al meu.

“Nu dom’le, tu ştii ce-i ăsta?”

“Da, e un chip Selgros, pe care eu l-am folosit să deblochez căruciorul şi să îl aduc aici”

“Nu, e chip-ul meu şi era în faţă căruciorul”

“O fi fost “domnule”, poate încă e afară, de unde să ştii că l-am luat eu?”

“Nu că…” este întrerupt de sotie (cred): “Lasă-l în pace, căruţul e afară”

În continuare ofuscat, pleacă mai departe fără să zică nimic…

Stau şi mă mir … ce om frate, şi îmi revine în gând tema de la emisiunea de mai sus. Apoi îmi aduc aminte că nu e singurul personaj cu care interacţionez recent şi are un temperament vulcanic. Încep să mă bucur din ce în ce mai mult de răbdarea pe care am tot exersat-o de ceva timp.

Cum credeţi că e predominant populaţia română, sau mai exact cei care vă înconjoară… mai mult europeni? sau mai mult balcanici?

Aşa de bărbătesc că până şi reclama e…

Cine vrea un Nissan Pathfinder cu aşa dotări?

Îşi aduce careva aminte seria Viper?

Plod fiind eram fascinat de ea. Nu pentru poveste, actori, actriţe, intrigi… etc… cât pentru maşină (Dodge Viper SRT10) şi pentru transformările ce aveau loc şi pentru “jucăriile” de care dispunea. Foarte tare seria, însă asta a fost de mult, tare de mult…

E timpul pentru ceva şi mai şi. Knight Rider este ce caut! A apărut prima oară în 1982 şi juca Hasselhoff. Nu, cred că n-am nimerit-o data asta, filmu’ prezintă o maşină de pe vremea lu ochiu, vremea în care veoptu tre să fie cât mai mare şi cutia tre să aibă “quick shifter” şi să reziste la “slam shifting”.

Păi stai măi nene… Jay Leno zice aici de unu nou, cu altă maşină cu alte minuni, dar cu o mică senzaţie a “vechiului”.

Am înţeles că e şi un film, dar momentan am văzut primele 4 episoade din serial. La recomandarea unei gagici bună măr a fost asta. Pare interesant, e o ocazie decentă să pierzi vremea.

P.S. A da, apar şi ceva gagici bune.

În urmă cu ceva ani, nenea Jeremy Clarkson a revitalizat emisiunea Top Gear, renunţând la vechiul format care era “ambiţios dar gunoi” noua formulă s-a bucurat de foarte mult succes astăzi fiind cea mai vizionată emisiune in domeniu.

Punctele forte ale emisiunii sunt cei trei prezentatori, fiecare adoptând câte un stil anume, complet contrar cu al celorlalţi doi. Astfel, provocările emisiunii şi tentativele prezentatorilor de a le întrece, împreunate cu un umor tipic britanicilor şi teste auto bine realizate şi pline de informaţii reci şi comentarii savuroase fac Top Gear ceva unic. Ceva ce merită văzut. Ceva ce urmăresc cu drag şi număr secundele până la apariţia următorului episod.

Ei bine, recent succesul emisiunii a fost exportat de BBC. Exportat către America, Australia şi mai nou… Rusia.  De Rusia şi America nu ştiu ce să spun. Încă n-au apărut episoade iar informaţiile disponibile sunt relativ limitate. Cu referire la “the land down under” însă, Top Gear Australia a ajuns la al patrulea episod şi, asemeni primelor trei, este o pocnitoare de emisiune. Pur şi simplu nu au nici un fel de haz. Am încercat să trec peste dezastrul numit de ei episodul inaugural. Le-am mai dat trei şanse şi tot groaznice sunt. Înţeleg că este foarte greu să iei locul celor trei britanici, care au pus umărul la ridicarea emisiunii la un standard la care se uită toată lumea nu pentru maşini cât pentru spectacol, dar australienii chiar nu se apropie deloc. Au copiat numele, au creat un decor similar, dar se iau în serios prea tare.

Sunt un fel de … Încălţări MIKE, sau ceasuri ROIEX. Nu recomand sub nici o formă.

De cealaltă parte a baricadei Top Gear UK merită văzut episod cu episod, secundă cu secundă.