Sep 3
Tare…
1. Am prea multă răbdare cu cine nu merită.
1. Am pe frate-miu.
1. Am prea multă minte să fiu fericit.
1. Am o dorinţă să fiu pe picioarele mele de pe la vreo 14 ani.
1. Am bun simţ.
1. Am argumente.
1. Am o lipsă de interes pentru modă.
1. Am chef de lene.
Leapşa (adică tot 8 belele d-avoastre să scrieţi) următorii:
Sep 3
Şoferi dar şi pietoni:
Primul clip pe care l-am văzut:
Efect? Jenibil, poate o speria ceva piţipoance, da mai mult nu cred.
Al doilea:
Efect? Decent, dar nu cred că a lovit unde trebuie.
Al treilea:
Efect? Fantastic, ideea şi realizarea de nota 10, mesajul însă, cred eu, este eronat. Aş schimba “Viteza” cu “Greşelile”
Şi în sfârşit, un colaj din campanii similare din străinătate. Mult mai mare impactul. Chiar nerecomandat unora. Click pentru continuare.
Sep 1
Da dom’le… veni şi vremea să mă suportaţi iar p-aci.
Şi na, cum vine omu din concediu?
Păi, evident, obosit şi cu chef de cârcoteală.
Să începem, predarea la autogara “de la gară”. Prima impresie nasoală pentru că, deşi vis-a-vis de gară e un parc “Tractorul” (nu… chiar aşa se cheamă) la care ai acces de pe peron direct, cum ai ieşit din gară eşti îmbrăţişat de două lucruri, cum ar spune cei ironici, minunate: miros de fast food şi gălăgie de pe centura oraşului. Şi ce mare lucru centura oraşului? Păi nu ar fi mare lucru, e chiar frumos făcută şi organizată. Problema apare la ăia de se rătăcesc pe ea. O fi ceva la aeru de oraş de munte sau doar tentaţia unui ecou serios, dar cert e că toată lumea acolo claxonează şi adoarme cu mâna pe buton.
Hmm, la stânga mall, în faţă complex tot prin zonă. Ambele de cacao. Hai totuşi să vedem cât de cât orasul “nou”. Ei bine, e nasol. Partea veche e ok, exact ca-n vederi şi pliante. Rustic şi frumos, dar cu interfon şi termopan.
Revenind la uaminii ăia de le zice braşoveni. Pe scurt: Aproape peste tot găseşti fast-food şi ocazional te impiedici de un restaurant în toată regula. Da nu îţi ridica mari speranţe… n-o să te ajute mult programul. Prin rânduri imense de standuri cu fast food, găseşti vreo două magazine simpatice cu lenjerie, apoi vreo două trei cu telefoane, şi un sex shop. În farmacii cam ruşinoasă treabă să ceri prezervative anume. Nu de alta, dar pui farmacista în postura proastă de a-ţi recomanda alt tip. Eh, aici distracţie. Să fiu rău? Să trag o concluzie?
Încă nu, o amân.
Piaţa e cam dezamăgitoare, iar aprozarele au ceva chestii de vânzare care pe întuneric aduc a legume. Conservele, în schimb, lucesc de nu-i adevărat. Hai, inima-n dinţi. Să gătim! Toate pregătelile, numai că uitasem de chibrituri. “Revin imediat”. PE NAIBA! M-am pus pe alergat degeaba. N-am găsit, am apelat la o brichetă.
Să revin la concluzia aia? OK, Braşovul lasă impresia unui oraş locuit de personaje care se îndoapă cu fast food până nu mai încap în lenjeria intimă de tre să cumpere tot timpu alta nouă. Cum dimensiunile cresc, apar şi ceva jucării de la Sex Shop pentru a distrage atenţia. Şi uite aşa se bucură ei de potenţă şi cifrele reduse ale frigidităţii de rămân fără anticoncepţionale farmaciile. Care ajung prea târziu la astea, îşi umflă buza şi se riscă…. sau ies în trafic şi claxonează uitându-se după alţii “NF”.
Adică nefericiţi mă perverşilor.
A, hai să pun şi o galerie să spăl ruşinea.