Sep 11
Eram în dormitor, transpirat tot…o frecam.
Mă dureau încheieturile şi tot o frecam…
Începea să scoată sunete noi şi mai gălăgioase…
Devenea scandalos… eram aproape terminat.
Mi-am băgat… bomfaieru. Mă opresc, iau telefonu şi-l sun pe tata: Ştii ce… poţi să vii s-o freci până nu mai poate că eu m-am săturat.
Mortu’ mamii ei de placă de gresie.
Sep 9
Cam aşa am tot făcut ultimele 3 ore…
De ce?
M-am uitat cu cineva special, la “Schindler’s List” şi am ajuns la concluzia că Spielberg stă prost la capitolul concurenţă. Romanul din care este extrasă povestea filmului este bazat pe o serie de povestiri reale culese de la cei ce au trăit ce am văzut în urmă cu câteva minute.
În al doilea război mondial se estimează un număr de victime apropiat de 70 milioane. Cea mai mare parte a lor au fost civili. Cea mai mare parte a celor din urmă au murit fără prea mare suferinţă. Numărul evreilor morţi se estimează a fi undeva între 9 şi 11 milioane… cea mai mare parte a lor… au avut ultimele zile atât de crunte că întrec imaginaţia multora. Din cei care totuşi au trăit… 1100 au scăpat ca prin urechile acului. Mulţumită cui?
Unui singur om.
Oskar Schindler…
Dacă omori o persoană… e o tragedie.
Dacă omori milioane… e o statistică.
Dacă salvezi un om… e o minune.
Dacă salvezi 1100….
P.S. Ora postării 5:00
Sep 7
Prima mea tentativare la lumea un blog fu abandonată.
Sau cel puţin aşa credeam, că am şters tot şi am închis casa.
Uite că nu, contul încă există, şi pe el am mai găsit ce ar fi trebuit să fie pagina “De ce?”:
Te-a tentat macar o data sa incerci scrierile memorialistice?
Daca da, probabil la revizuire, sau in urma unei intalniri cu cei care ar fi mentionati acolo, ai renuntat?
Eu raspund cu un “da” oftat la ambele: Am decis ca e mai bine sa raman doar eu cu amuzamentul sau, cel putin, sa nu sufere celelalte persoane implicate, persoane dragi, mai mult sau mai putin, poate ti-au gresit, poate le-ai gresit, nu merita “sanctiunea” si tu nu esti demn sa “o aplici”. Lasi frumos creionu’ sau inchizi uordu’ si iti vezi de treburile “zilnice”, mai pe seara te intalnesti cu prietenii si ii manipulezi usor sa fie aduse in discutie subiectele rusinoase pentru altii si pentru tine, asa… sa nu uiti ca nu esti perfect, va amuzati cu totii, trece timpul, seara, si la final va retrageti, pentru ca, a doua zi, sa reintrati in rutina, totusi acceptati mici variatii sa vi se permita sa va mintiti cum ca traiti fericiti si iesiti din normal.
Dar vin momente in care iti spui ca ar fi fost mai bine sa fi renuntat la ideea de a va incerca talentele, pentru sufletelul tau, sa stii ca l-ai dus la bun sfarsit, indiferent ce parere are ulterior Asociatia Scriitorilor.
Şi un colţ de ciot de pe pagina “De cine?”
13 iulie 1878 – se recunoaste independenta Romaniei… aici nu se va vorbi despre asta.
Tara de mai sus, prezent,
Sună cam ciudat, da era mai mult 
Sep 6
Genul de mass pe care-l aprob, un banc bun:
Mulţumiri Cristi Cornea.
Boul si magarul, buni prieteni, termina facultatea si hotarasc sa se intalneasca peste 10 ani sa vada ce a reusit fiecare sa faca in viata. Trec zece ani, se intalnesc. Boul, mare om de afaceri, familie, case, masini, magarul vai mama lui, bugetar, fara familie etc. Boul il invita pe magar acasa sa mai discute. La un moment dat boul primeste un telefon , se scuza si pleaca, nu inainte de a-i spune magarului ca sotia sa o sa aibe grija de el. Magarul vazandu-se singur cu sotia boului se da la ea, reuseste s-o convinga sa se culce cu el dupa care fura ce gaseste prin casa boului si fug amandoi in lume.
Morala:
Nu fi bou.
Daca totusi esti bou, ai grija sa nu iei de nevasta o vaca.
Dar daca esti si bou si ai si o nevasta vaca, atunci nu-ti face prieteni magari.
