Prieten bun, posesor de maşină … contemporană cu a mea a părinţilor mei, în care am avut multe momente şi plăcute, dar şi neplăcute. Pe la prânz văd status ce lăuda articolul prezentat de el însuşi pe forumului său de suflet, forumul maşinii în cauză, forumul olticit.

Felicitări, un lucru de aplaudat, cu puţin s-a reuşit puţin mai mult.

Seara, status la ultima adăugire la blogroll-ul propriu zice aşa. “Eminescu şi un Oltcit…”. Eminescu – articol despre parcul cu acelaşi nume din oraş care, alături de majoritatea spaţiilor verzi ale urbei a primit recent “un facelift” de campanie. Nimic de obiectat aici

Un Oltcit, articol cu referire la maşina vedetă a articolului de mai sus, articol care mi s-a părut deplasat. Ştiu, e o părere, e o noţiune de subiectivism, puţini ştiu ce înseamnă pasiunea mai mult ca mine, mai ales în domeniul auto, dar să nu intrăm în teritoriu trekkie ok?

GL 94 FAN este o maşină cu ani, cam greoi în general pentru mai toate maşinile. Da, este îngrijită, da merge binişor, da are un sistem de aprindere a cărei complexitate e mai expusă… şi ceva modificări sub piele… dar e o maşină. Nu e una genială… din nici un punct de vedere. De ce?

Este diferită, dar este “cool” în aceeaşi măsură în care Leonard Cohen este cool… Un sistem de difuzoare decente, cablate bine şi reglate corespunzător, împerecheate cu un casetofon de Logan (cea mai mare prostie pe care o poţi face… dacă îl iei cu maşina, de banii ceruţi pe el îţi iei un casetofon adevărat) sunt aproape un necesar dacă a conduce nu-ţi ajunge.

Este un pas înainte faţă de original, dar nici originalul nu făcea asta foarte greu 61 cai şi o cutie proiectată pentru rapoarte scurte, cât să scoată un consum decent şi o viteză deloc jenantă dar nnici ameţitoare. Întrece în demaraj un Logan? Bun, şi ce e aşa şocant? Loganul are tot o inginerie franceză, un motor controlat de un procesor dojenitor pentru performanţă… şi o cutie foarte bună, Nissan, concentrată pe economie şi cu un standard euro 3, adică acelaşi motor nu tocmai excelent performant şi gâtuit. Mai zic că e mai greu?

Sună frumos în turaţii ridicate, aici este un punct de apreciat.

Kickass car? În nici un caz. Maşină care să-ţi consume timpul într-un mod constructiv, şi să fie specială, lucrul la care te refugiezi, sau de care să te foloseşti să te refugiezi, dar vă rog, vă rog! nu mai faceţi un caz extraordinar din ea.

Da ştiu… nu prea sunt genul cinefil, da am anumite gusturi şi în domeniu.

Aş scrie de un grătar la care au ieşit scântei din foi de viţă… Nu e vina mea că m-am simţit foarte masculinos când spărgeam lemne de am făcut aproape suficiente pentru un foc de tabără. Tot nu e vina mea că anumiţi oameni care “au sărutat o ţigancă” că au pus toate lemnele de era să lase gazda fără foişor. Nu Andrei, nu de tine zic!

Dar să revenim. Film. Zicea unu mai pasionat de medicină acu recent să ne adunăm la el, să ne uităm la Un comisar acuză. O idee decentă, hop micropopcornu cu noi şi berea… şi biscuiţii Zeo cu glazură pentru masculul feroce din gazdă care i-a servit calzi cu un Redd’s rece, aş fi zis bere da nu vreau să mint.

Teoretic, idee bună, practic… cine vrea să audă “Un fleac… m-au ciuruit…” se uită pe B1 TV sau pe ce alte posturi tot dau filmele astea “tinereşti”. Schimbare de planuri, doi oameni … ceferiţi fără ceferie, aleg film nou: Monsters Inc. Nu suntem chiar aşa de afoni, l-am mai văzut de vreo trei ori, da tot am râs de ne-a ieşit malţu pe nas. Mă rog, celor care au băut bere… lui Iulian i-a ieşit ceva zahăr şi cacao.

Şi aşa, pe o plimbare răcoroasă pe drum înapoi, bucurându-mă de oameni foarte amabili care trag pe dreapta, lasă geamu’ în scârbă şi zic “Club aisberg?”… (nu zic că erau brăileni… că n-am nimic cu ei la volan, nu m-aş lua niciodată de aşa un lucru) … îmi trecea mie prin minte… curentu de aer.

Şi mă gândeam… câte ocazii mai ai să fii copil? Să fim serioşi, n-ai să convingi mai mult de 3-4 persoane să joace “Raţele şi vânătorii” cu tine, iar asta n-ar fi mare realizare. Dar să-i aduni să te uiţi la un film absurd în care un monstru mic şi verde tremură încercând să-şi ţină greutatea pe picioare după ce s-a lovit la testiculele inexistente e un compromis decent.

Data viitoare, mergem pe principiul, bigger, better and uncut…

Mai multe floricele, mai multă bere, poate mai mulţi participanţi, şi “Toy Story“, “Toy Story 2“, şi “Mike’s New Car“.

Chestia e…că am căuta un film, neapărat animaţie, preferabil Pixar, cu care să ne râdem plămânii dimineaţă când suntem cel mai terminaţi. Aştept propunerile voastre, poate de unele n-o să râd ca la film.

Asta a spus Al Pacino când intepreta pe colonelul orb cu limba ascuţită în momentul în care a văzut ce tâmpenii fac unii.

De ce spun eu asta?

Păi să vedem, mi-am propus pentru după amiaza şi seara de azi să revin la bătrânul GTA San Andreas şi să aduc ceva noutăţi. Prima a fost patchul Hot Coffee. Patch care de fapt nu e patch, e doar o deblocare a unor părţi ale jocului dezactivate de producători înainte de a-l scoate pe piaţă. Ce face? Păi, când te invită gagica la “o cafea”… nu rămâi cu un cadru al casei zguduit, ci intri la “o cafea” şi te implici în servitul ei. O picanterie mică, dar foarte distractivă. (Ok, poate nu e pe gustul cuiva care află ce faci în jocul ăla :eek: )

Deci nu e ăsta motivul din spatele apariţiei titlului?

Nu, ci a doua “noutate” ce am vrut s-o testez. Este vorba de GTA San Andreas Real V2 creat de ovisebdan, un nume relativ cunoscut prin lumea forumurilor. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu spun că omu’ n-a muncit, sau că nu se pricepe la modificări în jocul în cauză. Spun aşa, omule, ce ai făcut tu, este reclamă falsă.

În original, acţiunea se petrece undeva la începutul anilor ’90, deci mă aşteptam ca varianta reală a jocului să fie plină de bătrâne E34 în zilele lor bune, nume reale ale maşinilor… şi un sunet dacă nu schimbat, cel puţin mai camuflat de muzica din joc sau ceva…

Ei bine nu, peste tot vezi Corvette-uri Z06, Aston Martin-uri de design Fisker şi rudele lor. Eh, sunt cam critic, mai vezi şi o puzderie de Skoda Octavia, Seat Leon şi Audi A6. Cele ale căror nume încep cu “S” împreună cu exoticele, au neapărat ceva modificat în ele… nu s-ar putea altfel. Dar revenid la cele cu picioarele pe pământ. A6-le, te urci, te pui în mişcare ca într-un Murcielago şi auzi un sunet agitat similar cu ce ar scoate un motor mic supraalimentat. Hmm… o fi nene vreun RS. Nu, nu, nu… este… absolutul, infamul, nesuferitul 3.0 TDi.

Nu mă înţelegeţi greşit, e o maşină foarte bună, dar nu e una care să merite atâtea laude pentru excelenţă sportivă şi performanţă a şasiului etc.

Ce m-a mai enervat?

Autostrada viselor care urcă la vreo 400-500 metri altitudine şi se ramifică spre două direcţii, fiecare spre unul din oraşele importante în joc. Dacă eşti la fel de enervat ca mine, poţi sări spre cerul pe care luna (sigla craiovaforum sau ovisebdan) şi să aterizezi în apa cu nişte texturi oribile să mai faci ceva “driving skill”.

Faptul că pe stradă circulă fie bărbaţi la costum negru, fie femei la costumul Evei.

Faptul că atunci când furi un Murcielago te aşezi în scaunul în care a stat înainte un gigi cu salopetă.

Faptul că mai toate maşinile au jante atât de mari încât cauciucul de deasupra lor este practic inexistent.

Faptul că mai tot ce circulă are în spate vreo n ligheane audio şi vreo două amplificatoare.

Ar mai fi câte ceva… dar am preferat să o las baltă cu realismul, revin la Hot Coffee şi eventual un patch simplu care schimbă numele.

Mic sfat (poate contează) dacă va exista o a treia versiune fă-o reală. Maşinile doar retuşate cât să pară mai aproape de realitatea (de atunci), numele lor adevărat, sunetele dacă nu e prea mare problemă cu înregistratul să fie lăsate cum sunt, sunt bune, fizica să fie exact ca-n original, şi costumaţiile să … existe totuşi

Sunt de acord cu modificarea imaginilor din loading, dar nu cu înlocuirea lor. E meritul tău să laşi amprenta dar nu să strici ceva din munca altora.

În fine, mai caut şi alte variante dar tot originalul rămâne cea mai bună până acum, nu pentru că nu s-ar putea modifica, ci pentru că e modificat de cei care investesc timp cu lipsă de gust şi bun simţ.

Aproape două săptămâni de numărătoare inversă, aproape o oră întârziere, aproape 60 km cu discuţii cu cineva în dreapta cât se poate de liniştiţi…

3 zile minunate:

Un tur foarte sumar:

Episoade dintr-un serial foarte important:

O zi la cumpărături şi plimbări într-un tricou pe care-mi expuneam părerea legată de murături…

O masă excelentă “în familie”, o dimineaţă cu suspans

O după amiază plină de surprize:

O aniversare frumoasă “în gaşcă”:

3 nopţi perfecte… multe evenimente, unele cu emoţii altele fără… şi un final de cursă foarte emotiv. Câştigătorii au primit câte un sărut de la persoana iubită.

Şi azi e luni, facultate, note mari, ceva timp la volan… toate au fost parca degeaba azi… stau şi mă uit la: