În dimineaţa asta, pe la 12:00, după un prânz dejun copios şi ceva rătăceli prin casă mă postez la computator să verific ce se mai întâmplă pe net. Deschid omniprezentul Yahoo! Messenger şi lecturez mesajele offline. Mai toate mesajele urau fericire, abundenţa şi alte fericiri asemenea, excepţie unul, care se dorea o trezire la realitate: “terminatzi bah cu craciunu pulii!!! urari de kkt luate dupa net.. massistii p***! s’teti incredibli mah! a trecut craciunu.. gata.. da’l in plm.a venit grasu imbracat in roshu.. nu mai e nevoie de urari si de kkturi”. Supărarea lui nu se trage din Crăciun ci din motive mai pământeşti, dar revolta lui mă face să văd şi cealaltă jumătate mai atent: Nu se poate să fie Crăciun fără “grasul îmbrăcat în roşu” sau fără cadouri? Urările nu pot fi primite şi în alte moduri decât această rece imagine a unor semnale calde?

“Hello world!” au spus WordPress că ar fi un titlu ideal pentru un început de imagine a unei vieţi, pentru un început de viaţă, pentru un început de blog. Ce rost să-i contrazic? Sunt într-o mică grabă…în dimineaţa de Crăciun o domnişoara foarte specială va citi acest articol şi sper că fiecare cuvânt va imita in gând sunetul ambalajului cadourilor deschise de sub brad.

Crăciun fericit tuturor!