Primul ar fi legat de plimbarea la ţară. Se făcu’ un frate de-al meu aseară că “a uitat” să ia o culegere de la verişoara lui şi abia azi pe la prânz a fost prins cu mâţa în afara sacului. Din fericire, erau la bunici cu toţii rubedeniile respective. Tuşa în cauză, a dat cheile de la maşină verişoarei, şi hai să mergem până acolo să luăm. Cheile de la maşină le-a dat, cred, pentru a deschide maşina, unde se aflau cheile de la casă. Dar cum nu s-a menţionat, am plecat cu maşina ei până acolo. :D

Până a trecut minutul în care şi-au dat seama de situaţie eram deja destul de departe. A fost o chestie de moment atât de plăcută de n-o pot asocia cu altceva. (Poate pe viitor cu ocazia de a fura o mireasă) Un drum aşa scurt, relativ circulat şi cu multe reprize ce-mi alimentau acel “joie de vivre” de a fi un adolescent rebel al cărui unic motto era “drive it like you stole it”.

Şi ce dacă escapada mea a durat vreo 15-20 minute? A fost ceva ce n-am să apuc prea curând.

Al doilea lucruşor ţine de o imagine primită recent de la un bun prieten care pregăteşte lumea pentru ce înseamnă venirea toamnei şi iernii. Se adună inimile tinere prin parcuri, îmbujorate, să vorbească despre culorile atât de calde ce prevestesc un anotimp rece… Bine, şi altă vrăjeală ieftină sperând ca iarna asta să aibă cu cine să … stea în casă să … “numere bani”.

Regândiţi un pic strategia oameni buni, şi răi, că există lucruri frumoase ca toamna fără a fi nevoie să exageraţi. Mai bine nu zic multe eu, şi va las s-o vedeti p-asta mică:

Nu avansurilor

Ptiu, cum am ajuns eu să descurajez creşterea economică generată de doamna toamna.