21:02 – telefonul se resetează din senin (imbecil tare LG-u ăsta câca-m-aş în el… abia aştept să-mi scot puiu din service)

21:04 – sună mama:

Mă auzi? Mai devreme de ce ai închis?

(telefonu’ deştept rău)

În vreo jumătate de oră să vii să ne iei.

21:12 – mă îmbrac şi cobor la maşină.

Aici descopăr miracolul floricelelor de gheaţă puse în lunetă. Emiţând sunete specifice lui Muttley, după ce pornesc motoru încep să le dau jos.

21:17 – telefon tata:

Hai vin-o încoace!

Unde eşti?

Păi, cobor. (mi se închide brusc)

- un imbecil aflat la volanul unui Maxi Taxi face stânga pe intermitent şi-mi iese în faţă… claxonez şi înjur frenetic (zilele astea numai eroi dinăştia am găsit)

21:22 – telefon tata (înjurând răspund):

Unde coborai mă?

…din bloc, de unde altundeva.

AAAaaa… (mi se închide iarăşi brusc)

21:34 – ajung la destinaţie.

După ce v-am zis că e bine să aveţi grijă cât timp băgaţi în jocuri, a venit timpul să vă recomand unul. (notă maximă pentru continuitate, ştiu)

Este vorba de vDream Racing şi este o aplicaţie ce poate fi accesată prin reţelele de socializare Facebook, Myspace, Bebo şi Tagged. Pare cam nasol să fii nevoit să-ţi faci cont pe o astfel de reţea dar dacă m-a lăsat inima nu văd de ce nu v-ar lăsa şi pe voi. La urma urmei nu trebuie să-ţi pui poze cu tine în chiloţi acolo, doar să ai contul (înregistrarea asta poate fi privită şi ca înlocuire a înregistrării pe un browser game clasic).

Revenind la aplicaţie, treaba e destul de simplă, îţi iei o maşină dintr-un buget iniţial, faci curse şi avansezi în joc după un sistem foarte bine pus la punct bazat pe experienţă, ce permite progresiv accesul la varii modele noi de “maşini” şi de componente tot mai performante.

Am scris maşini în ghilimele pentru că de fapt aici se folosesc nişte ilustrări caricaturizate ale maşinilor reale.

Principiul e relativ simplu, dar pe lângă această manie a curselor, timpilor şi performanţei vei avea la dispoziţie şi maşini şi locuri de parcare care sunt în joc aproape exclusiv pentru spectacol. Citeşte în continuare

Cred că am terminat şi eu cu setarile în Windows XP aşa că scriu un mic ghid pentru ăia mai interesaţi de un sistem de operare relativ uşor de utilizat şi foarte popular şi prietenos cu majoritatea aplicaţiilor.

Începem de la un instalarea iniţială. Trebuie să vorbim de Windows XP Service Pack 3. Dacă nu aveţi decât un Service Pack anterior (ca majoritatea), îl puteţi folosi, împreună cu un download al patch-ului SP3 să creaţi un cd nou, cu SP3 integrat, cu ajutorul programului nLite sau Windows Unattended CD Creator. Eu am folosit nLite împreună cu instrucţiunile de pe Softpedia şi totul a mers brici. Tot folosind aceste programe se pot integra drivere SATA 2 sau orice driver doreşti pentru calculăreţul tău să ai windows instalat direct cu orice drivere are el nevoie. La finalizarea acestui procedeu, dacă ai urmat corespunzător instructiunile de pe link-ul dat şi cele din help-ul programelor, ar trebui să te alegi cu un Windows XP SP3 “la zi” cu driverele specifice configuraţiei tale.

De aici începe distracţia. Prima aplicaţie instalată ar trebui să fie un Antivirus. Aici părerile sunt împărţite iar eu recomand ce folosesc, cu succes, de atât de mult că nici nu mai ştiu: Avira. Cu grija asta eliminată (Firewall-ul XP e suficient, pentru situaţii de risc slab-mediu, dar trebuie să fie activat) se trece la instalarea programelor specifice fiecărui utilizator şi personalizarea interfeţei de lucru.

La mine a trecut prin vreo 3 ani de aspect standard fie 98/XP după care a stat cam 2 ani pe aspect 98 fără nici un briz briz eyecandy, ca în final, zilele trecute să fi ajuns să consider că nu mă deranjează un pic de risipă de resurse pe ceva plăcut ochiului şi relaxant.

Programele instalate nu ar trebui să fie decât de la nume certificate dacă nu sonore în vreun acord fie cu Microsoft, fie cu componentele hardware ale calculatorului. Orice programe primite via Y!M, găsite pe DC sau torrente, pe lângă un risc de probleme cu tanti aia de îi zice Lege, vin la pachet cu riscuri de securitate sau integritate a sistemului de operare. Adica a ceea ce tocmai aţi instalat după ce aţi investit timpul în a realiza cd-ul şi răbdarea la instalare.

Verde

Pentru cei care vor un pic de grijă suplimentară legată de funcţionarea părţilor nevăzute ale Windows XP recomand:

Mituri XP – Lucruri care sunt lăudate ca aducătoare de performanţă dar nu sunt.

Optimizare XP – Lucruri care aduc performanţă.

Secrete XP – Lucruri care aproape sigur nu le ştiaţi.

Freeware XP – Programe gratuite pentru XP pentru majoritatea funcţiilor posibile.

Modificare ulterioară: Ce e aici am testat şi merge, ce mai e pe site pe la securizare şi ce categorii mai sunt nu recomand. De exemplu un soft numit Anti Spy XP m-a lăsat fără wireless.

Ambiguu titlu da o să înţelegi imediat la ce mă refer.

Văzând clipul, reamintindu-mi ceva evident şi uitându-mă la activitatea mea recentă pot spune că am făcut paşi mari spre a nu avea acelaşi CV cu omul în cauză.

Era în urmă cu ceva timp un sondaj prin care se stabilise că în condiţiile actuale, oamenii îşi pierd, în medie 4 ani din viaţă în trafic. Sună cam nasol, mai ales când adaugi poluare şi costuri…pe de altă parte, în trafic stai pentru că te duci sau vii de undeva unde creezi valoare adăugată, fie pentru tine, fie pentru alţii.

La calculator dacă petreci acelaşi timp în jocuri nu ştiu ce anume creezi, vorba omului, realizări virtuale… valoare 0? Chiar dacă eşti fan WoW sau Xbox dinăla “hardcore” (prietenii ştiu de ce) tot nu vei produce ceva util nici prin realizări “realm first”, primu’ loc nicăieri.

Gândeşte!

Via Dragoş.

Simţeam nevoia să prezint acest telefon în urma cinci zile petrecute în compania sa şi cum este prezentat prin varii locuri de pe net.

M-am aflat în posesia lui doar de nevoie, fiind singura alternativă oferită de Orange când mi-am dus telefonul în service. Dacă prin absurd vă gândiţi să vă luaţi aşa ceva, mai bine luaţi-vă un porumbel mesager.

Pe site-urile de specialitate are o prezentare corectă şi din partea “clienţilor” o mulţime de recenzii fabuloase (sunt fabuloase aberaţiile unora: are o mulţime de funcţii, jocuri, ţine bateria trei secole şi e un telefon foarte bun şi solid). Fişa tehnică este a naibii de slabă şi de scurtă aşa că o să vă prezint ce poate face efectiv telefonul:

Primeşti şi efectuezi apeluri – funcţie pe care o îndeplineşte admirabil dacă eşti obişnuit să vorbeşti cu oameni din fundu’ beciului.

Primeşti şi trimiţi mesaje – deşi mai bine te laşi de sportul ăsta, am avut un Sagem gratis de la Cosmote care credeam că e încet în răspuns, acest “Black” a doborât recordul ăla… asta da performanţă.

Are alarmă – doar o dată din trei tentative a sunat, original… foarte original…

Sonerii polifonice – să zicem că nu ai avea mare nevoie de mai mult, n-o să stresez prea tare problema asta

Ergonomie – pe dreacu’, este uşor (are vreo 60 grame) dar datorită formei proiectată prost arată ca naiba în buzunar şi devine incomod după o perioadă de stat jos (nu, nu port pantaloni mulaţi sau foarte strânşi dar asta e impresia despre el). Adăugăm la asta lenea de care dă dovadă când îi dai vreo comandă şi faptul că ocazional se resetează din senin şi avem un câştigător. Să mai spun că se blochează tastatura cu o combinaţie şi se deblochează cu alta?

Conectivitate – inexistentă, n-are bluştuţ, infraroşu sau un amărât de cablu măcar cu care să îi trimiţi vreo informaţie. Nu ar fi un lucru prea rău.

Că tot ziceam de Sagemu ăla vechi era moaca la abonament Cosmote şi vreo 80 lei să-l cumperi… pe acelaşi timp, minunea din titlu era preţuită la 105-120 lei. Logica?

Acest articol este un pamflet, telefonu’ nu se mai fabrică şi asta e un lucru de  lăudat, eu fac un pic de mişto de panaramele de telefoane pe care le dă Orange clienţilor ce trimit ceva în service şi de ce raport prost calitate/preţ avea telefonu’ pentru vremea aia.

P.S. Informaţiile despre acumulator nu le-am pus pentru că are ceva anişori săracu’, şi cu timpul obosesc dispozitivele de gen.

P.P.S. Ce bine e să am puiu meu înapoi acasă